Camelia Chirteş, fetiţa care a renăscut în urma unui transplant de cord, a fost externată ieri din spital. Inima pe care a primit-o Camelia a venit de la un băieţel de 4 ani din Timişoara, care a decedat în urma unui accident rutier.

După o lună de aşteptare, părinţii Cameliei au putut, în sfârşit, să îşi ducă fetiţa, sănătoasă, acasă. Ieri, în jurul orei prânzului, pentru micuţa în vârstă de trei ani căreia medicii mureşeni i-au redat viaţa cu ajutorul unei inimi primite de la un donator, viaţa reîncepea să prindă sens. Ajutată de mama ei să se îmbrace în haine groase, ştia că urmează, în sfârşit, să îşi revadă tatăl şi frăţiorul şi să meargă acasă, la Reghin. Pentru ea, chinurile unei pruncii afectate de problemele la inimă au luat sfârşit. De aproape doi ani, fetiţa suferea de cardiomiopatie dilatativă în stare avansată. Cu alte cuvinte, Muşchiul cardiac era slăbit şi nu mai putea pompa sângele.

„Nu mi-am văzut fetiţa de mai bine de o lună, abia aştept să văd cum se simte, ce face. Să vorbesc cu ea. Mi-e tare dor de ea şi încă nu pot să cred că totul este bine. Sincer, încă nu realizez că fetiţa mea are o inimă nouă, sănătoasă, că nu au apărut complicaţii şi că se întoarce cu bine acasă”, ne-a spus, vizibil emoţionat, Valentin Chirteş, tatăl Cameliei.

Părintele fetei şi-a amintit momentele groaznice prin care a trecut, alături de soţia sa, în momentul în care a aflat că fiica sa va muri dacă nu va apărea un donator de cord şi nu a putut uita starea de uluială care l-a încercat când a fost sunat la spital cu vestea cea mare. „Mai aveam o oră la servici, când am primit un telefon de la spital. Trebuia să luăm rapid o decizie, pentru că în 30 de minute inima ar fi ajuns la altcineva. Sincer vă spun, la început nu eram tocmai de acord cu transplantul, pentru că era o procedură extrem de riscantă, dar convinşi fiind că altă şansă la viaţă nu exista pentr