Locuitorii din vest au găsit soluţia să facă un ban cinstit şi, în acelaşi timp, să-şi elibereze dulapurile de hainele demodate. Sursa: Adrian Pîclişan
Un trend alimentat de criză ia din ce în ce mai mare amploare la Timişoara: oamenii renunţă la garderoba sezonului trecut sau la alte obiecte nefolositoare din casă şi le vând la târgul de vechituri. Pentru cei aproximativ 150 de precupeţi care nu au prejudecăţi să stea câteva ore în spatele tejghelei, eliberarea dressingului simultan cu umplerea portmoneului sună teribil de bine.
Intrarea în talcioc costă trei lei, iar pe la ora 8.00 dimineaţa, piaţa e aproape plină de vânzători. Mai toate mesele cu vad sunt „rezervate” pentru ocupanţii lor tradiţionali. „Chiria” pentru doi metri de masă de beton, relativ aproape de intrare, e 20 de lei. Primii clienţi sunt de obicei vânzătoarele din apropiere, iar la ora 11.00, înghesuiala e maximă, iar cumpărătorii devin din ce în ce mai avizi după chilipiruri.
„Flavia” are câte ceva pentru fiecare muşteriu
Se vând cămăşi cu 35 de lei, noi, H&M, „made in Romania”. Cele purtate o dată, de două ori în viaţa lor costă 5 lei bucata. „În piaţă poţi vinde orice. Chiar orice. Ideea e să ai dispoziţie să vii. Faci curăţenie în casă, decizi care-s lucrurile la care renunţi şi le etalezi în talcioc”, explică doamna Letiţia, nelipsită din piaţă. Femeie de familie bună, moştenitoare a unei case în stil brâncovenesc‚ se plictiseşte la pensie şi vinde, în piaţă, amintirile tinereţii ei.
Talciocul „Flavia” a devenit, după Revoluţie, cea mai aprovizionată piaţă de vechituri din Timişoara. Mare parte din comercianţi sunt oameni serioşi, bunicuţe, care vând de la dulciuri la haine de firmă, primite de la copiii stabiliţi în Germania sau în Franţa, ca să-şi suplimenteze pensia. Pe lângă ei s-au aciuat mulţi tineri care vânează ofertele pr
