Biserica a avut un rol istoric în constituirea şi modernizarea Statului Român. Drept răsplată, Statul recunoaşte, în noua Constituţie, acest rol. Pe viitor însă, el pare că se diminuează sau dispare.

Retragerea amendamentului constituţional privind definirea soţilor în cadrul căsătoriei începe să primească un răspuns mai amplu. Dincolo de o eventuală redundanţă legislativă între Constituţie şi Codul Civil, recenta declaraţie a Preşedintelui Traian Băsescu ne oferă o viziune pe termen mai lung.

Avem un Cod civil care spune ce înseamnă familia, care reglementează relaţiile şi nu se ştie ce evoluţii vor fi. Nu treci în Constituţie ceva ce mâine s-ar putea să fie modificat , zice domnia sa. Mai pe româneşte, valorile morale pe care Statul le-a avut până acum sunt pasibile de schimbare. După domnul Preşedinte, viitorul bunelor moravuri este incert şi schimbător. Aici este o situaţie interesantă, dacă ne punem întrebarea: Cum se stabilesc aceste bune moravuri?

Dacă judecăm după rolul istoric al cultelor, bunele moravuri erau date de norme divine, exterioare şi mai presus de om. Astfel, cultele aveau un aport social semnificativ, prin contribuţia vieţii credincioşilor la morala publică.

În contemporaneitate însă, morala se stabileşte după norme umane, numite generic Drepturile Omului, care nu mai au legătură cu cultele. Umanitatea, dorind să folosească propria libertate după bunul plac, îşi stabileşte singură bunele moravuri, ceea ce riscă să transforme libertatea în subterfugiu pentru imoralitate. Aceasta este cheia în care trebuie citit mesajul Patriarhului Daniel, apărut imediat după declaraţiile Preşedintelui: Dacă libertatea politică sau socială nu este unită cu responsabilitatea morală pentru apărarea vieţii şi demnităţii umane individuale şi colective, libertatea devine autodegradare. De aceea, Sfântul Apostol Petru, cunoscând bine pericolul p