Una dintre axiomele Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite este că ”toţi oamenii sunt egali”. Egalitatea încetează însă atunci când vine vorba de asigurările de sănătate. Va rezolva Obamacare acest neajuns?

Întrebat ce părere are despre sistemul de sănătate al Statelor Unite, orice american are o listă lungă cu nemulţumirile sale faţă de acest sistem. Imediat însă, se va contrazice făcând abstracţie de respectivele inconveniente şi va spune că sistemul american este cel mai bun din lume.

În limbaj sociologic, acesta este un exemplu concludent al etnocentrismului. Asta înseamnă că o persoană consideră că ”lucrul lui este cel mai bun” doar pentru că îi aparţine, neavând argumente concrete în acest sens. Sistemul de sănătate american, deşi adesea ridicat în slăvi ca fiind cel mai bun din lume, este departe de a fi unul perfect: deşi presupune costuri mari, lasă milioane de indivizi neasiguraţi şi are lipsuri în ceea ce priveşte calitatea actului medical.

În 2016, 30 de milioane de americani (aproximativ unul din nouă) vor rămâne neasiguraţi, iar alţi şapte milioane îşi vor pierde asigurările acoperite de angajator, potrivit Congressional Budget Office (CBO). Şi acesta este un scenariu optimist.

Teoretic, noua lege a Sănătăţii ”Affordable Care Act”, denumită adesea Obamacare (uneori peiorativ), care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2014 urmează să democratizeze sistemul asigurărilor de sănătate – acesta a fost unul dintre principalii factori care au dus la realegerea lui Barack Obama ca preşedinte al Statelor Unite. Scepticii sunt însă de părere că, dimpotrivă, lucrurile s-ar putea înrăutăţi.

Obamacare îşi propune să stopeze abuzurile pe care asigurătorii din sănătate le fac asupra clienţilor, să sporească accesul persoanelor fizice la sistemul de asigurări pentru ca acestea să nu se mai bazeze atât de mult pe asigurările plătite de