Creşterea preţurilor aprinde lupta sindicală, împingând guvernul către cheltuieli suplimentare Chiar dacă, deocamdată, suntem doar în faza de "cod galben" privind scumpirile

Creşterea preţurilor aprinde lupta sindicală, împingând guvernul către cheltuieli suplimentare

Chiar dacă, deocamdată, suntem doar în faza de "cod galben" privind scumpirile majorităţii produselor de bază, sindicatele au reluat - unele, în forţă - presiunile pentru creşterea salariilor. Cedarea în faţa acestora poate aduce, într-adevăr, venituri ceva mai mari pentru anumite categorii de angajaţi, dar spirala preţuri-salarii poate împinge întreaga economie pe panta recesiunii.

La începutul anului, cursul euro/leu dobora record după record, inducând scumpiri la toate mărfurile şi serviciile pe care le plătim în valută, inclusiv o creştere semnificativă la ratele bancare în valută sau la cele de leasing. Încă din primele zile ale lui ianuarie, pe fondul creşterii accelerate a monedei euro, patronatele din industriile furnizoare de alimente, servicii şi bunuri de imediată necesitate anunţau scumpirea acestora.

Aproape proporţional cu aprecierea euro, ar urma scumpiri la mezeluri, lactate şi ulei (+10% până la15%), întreţinere (+20%) sau pâine (+40%). Pe lângă cursul valutar, la sfârşitul lunii ianuarie s-a mai adăugat un motiv serios pentru creşterea preţurilor: scumpirea gazelor.

Agenda publică s-a umplut din nou cu avertismentele producătorilor, potrivit cărora majorarea preţurilor va fi imediată şi inevitabilă, inflamând la maximum previziunile sumbre. Efectul: s-a creat aproape natural necesitatea ca şi salariile să crească cel puţin pe măsura preţurilor astfel anunţate. Iar liderii sindicali atât au aşteptat...

Sindicatele cer mult ca să obţină puţin

Confederaţiile sindicale mari, dar şi federaţiile mai mici, de ramură, şi-au înteţit acţiunile, cer