Oamenii politici provin, aşa cum le-o arată şi numele, din  oameni. Din cei mai buni oameni de pe lume! Zău că aşa stau lucrurile! Cei care nu mă cred au posibilitatea să verifice acest adevăr în fiecare dintre zilele lunii următoare. Adică pe întreaga durată a campaniei electorale. D-asta şi există aceste campanii, ca să putem înţelege cât de buni şi de generoşi sunt politicienii! Defectul fundamental al lumii în care trăim este că n-o putem ţine din campanie în campanie. A doua zi după după alegeri, ceea ce se putea cu atâta uşurinţă până ieri, începe să nu se mai poată. De exemplu, amestecatul clasei politice cu poporul, statul lor de vorbă pe îndelete, folosirea  reciprocă a mâinilor la bătutul pe umeri şi chiar la bătutul pe burtă.

Îi vezi pe cei pe care îi ştiai de la televizor, drăgăliţă, Doamne, chiar pe uliţa ta. Întrucât ai serioase îndoieli c-ar putea fi vii, în carne şi oase, adică, ei te îndeamnă din priviri să-i pipăi, ceea ce tu, care eşti doar din oase (ultimele scumpiri te-au cam lăsat fără carne), nu prea ai curajul să faci. Cum să-l pipăi pe domnul Crin? Să-i pipăi vorbele, mai bine zis, căci despre ele este vorba. Domnul Crin e făcut din cap până-n picioare din vorbe, din cele mai frumoase vorbe din lume! Şi cum să te dai cocoş, încercând să pui mâna pe doamna Udrea? Ţi-este ruşine!  Nu neapărat de domnule preşedinte, ci de micimea staturii tale provinciale! Şi cum să ridici glasul la domnul Sârbu, care seamănă leit c-o uşă de biserică, nu din pricina faptului că e socrul primului ministru, ci pentru c-a fost într-o altă viaţă popă, în viaţa cealaltă, de mirean, adică de om nededat încă la politică! Şi cum să te tragi  de şireturi cu şiretul domn Diaconescu?, care chiar asta te îndeamnă să faci, aoleu, muică mânca-l-ar mama pe el, că e la fel de frumos şi de popular ca la televizor!  (Ia-ntrebă-l,fa, alea duăşdă mii de euro, le dă acum