Nu inseamna ca Uniunea si nici macar moneda sa unica sint condamnate la esec sau irelevanta in viitor, ci pur si simplu ca este nevoie de noi surse de legitimitate, care sa capteze loialitatea europenilor de astazi si mai ales a celor de miine. Ceea ce urmeaza nu reprezinta decit speculatii, pentru ca nu am consultat in prealabil date de sondaj sau alte anchete sociale - probabil ca ele exista si sint sau vor fi utilizate in lucrari academice de stiinta politica sau, de ce nu, in articole de presa. Asadar, cu riscul de a fi contrazis de aceste date, cred ca in acest moment dificultatile proiectului european (cu tot ce inseamna el) sint agravate de un context generational nefavorabil. Nu inseamna ca Uniunea si nici macar moneda sa unica sint condamnate la esec sau irelevanta in viitor, ci pur si simplu ca este nevoie de noi surse de legitimitate, care sa capteze loialitatea europenilor de astazi si mai ales a celor de miine. Sa luam un caz care, din motive binecunoscute de toata lumea, este special: Germania. An de an, ies din arena politica multi dintre cei care au apucat, in copilarie, ororile nazismului si ale razboiului, apoi s-au maturizat si au prosperat - vorbim aici de Germania occidentala - in anii bizari de orgoliu economic si umilinta politica ai erei postbelice. Generalizind precaut, putem spune ca acesti oameni au fost cei care au dat substanta denazificarii si democratizarii, reconcilierii cu fostii inamici si, desigur, proiectului european. Din aceasta ultima aventura tara lor a profitat imens, asumindu-si insa responsabilitatea de principal finantator. Reunificarea si procesul declansat la Maastricht - cu consecinta sa intirziata, moneda unica - au reprezentat pachetul de final, cu bune si rele, al acestui contract de o viata. Acesti oameni au acceptat, in general, ideea ca Germania trebuie sa contribuie cu resurse la proiectul european, chiar peste co