Frigul din ultimele zile i-a bucurat nespus pe copiii din satele Munţilor Poiana Ruscă. Temperaturile scăzute le-au "fărâmiţat" zăpada apoasă căzută cu două săptămâni în urmă aşa încât schiurile fabricate de bunicii lor îşi pot face treaba foarte bine. Sursa: Remus SuciuSursa: Remus SuciuSursa: Remus SuciuSursa: Remus SuciuSursa: Remus Suciu

1 /.

O "scândură" subţire şi îngustă, nu mai lungă de un metru şi jumătate, îndoită uşor în sus şi ascuţită la un capăt. Aşa arată un schi pe care-l fac bunicii pentru nepoţii lor în sate precum Cerbăl, Lelese, Poiana Răciţelii sau Bunila, din judeţul Hunedoara.

"Schiul" nu are niciun mecanism sofisticat de prindere a piciorului aşa că de folosit clăpari nici nu poate fi vorba. Rolul lor este jucat cel mai adesea de ghete obişnuite sau cizme din cauciuc "izolate" la capătul de sus cu o pungă legată bine, aşa încât să nu intre zăpada la prea multele căzături ce vor urma.

"Legătura" schiului făcut în Ţinutul Pădurenilor este ori o fâşie de cauciuc bătută în cuie de muchiile schiului, ori două bucăţi de tablă găurite, prin ale căror orificii este băgată bucata de sârmă petrecută peste laba piciorului.

Simplu şi eficient

O pereche de asemenea schiuri mai este folosită iarna în gospodăria familiei Ticula, din Runcu Mare (comuna Lelese). Mezinul familiei, Răzvan, este cel care le pune la lucru cel mai des, deşi nu are încă nicio şansă să ajungă la vârful lor, când le ţine vertical.

Sora lui, Bianca (12 ani) le pune în picioare doar prin curte, când se plictiseşte în casă, iar fratele lor mai mare, Ciprian (17 ani), mărturiseşte că s-a cam plictisit de ele şi-n ultimii ani nu le-a mai folosit nici măcar în ograda din spatele casei, unde ar fi loc destul pentru câte o tură-două.

"Bunicul a făcut schiurile astea. Sunt din lemn de frasin. Le vedeţi aşa subţirele, dar dacă le pui pe do