Vântul schimbării nu putea fi oprit. Ceauşescu nu mai avea susţinători în blocul sovietic.

Fotografia oficială a întâlnirii la nivel înalt de la Kremlin din urmă cu 20 de ani îl arată pe Ceauşescu destul de aprins, de opărit chiar, şi un Gorbaciov pe partea cealaltă a mesei, explicând ceva. Mă mir că retuşerii propagandei nu au intervenit să îl întinerească pe Ceauşescu, aşa cum făceau încă din anii '70. Omul de la Bucureşti apare brusc îmbătrânit, prins de gânduri, neîncrezător, frustrat de tot ce aude.

Astăzi ştim ce i-a spus Gorbaciov: că e treaba liderilor comunişti din Pactul de la Varşovia să îşi regleze relaţia cu poporul şi că povestea din Cehoslovacia din august '68 în niciun caz nu se va repeta. Era un răspuns la faptul că, în vară, Ceauşescu ceruse intervenţia militară în Polonia pentru a împiedica formarea primului guvern necomunist din perioada postbelică din Europa de Est. El s-a şi format în 12 septembrie 1989, în ciuda consternării şi opoziţiei lui Ceauşescu, fără ca Gorbaciov să intervină, să facă presiuni etc.

Starul din balconul CC al PCR din Piaţa Palatului, din acel august '68, care se opusese invaziei celor cinci state din Pactul de la Varşovia menite să oprească reformele lui Dubcek, susţinea acum ce respinsese în urmă cu 21 de ani. De unde mesajul lui Gorbaciov. Vântul schimbării nu putea fi oprit.

Ceauşescu nu mai avea susţinători în blocul sovietic (cât mai era bloc), pur şi simplu pentru că Jivkov şi Honecker nu mai erau la putere, iar Husak avea treabă cu demonstranţii care invadaseră bulevardele Pragăi şi era evident că regimul lui nu mai avea de trăit multe zile.

Acolo Dubcek revenea, iar militanţii societăţii civile se adunau deja în jurul lui Havel. Ceauşescu era izolat pe plan internaţional şi, ceea ce nu ştia încă, acasă, unde oamenii urmăreau cu sufletul la gură ce se întâmpla la Berlin şi Praga, la Varş