Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă tocmai din Siria, te urmăreşte cu privirea în orice colţ al mânăstirii ai fi.

1 /.

La mai puţin de cinci kilometri de Ploieşti se află unul dintre cele mai cunoscute lăcaşuri de cult din Prahova, Mânăstirea Ghighiu. Ridicată acum mai bine de patru secole, în mijlocul unei păduri care făcea parte din legendarii Codrii ai Vlăsiei, mânăstirea atrage ca un magnet credincioşi din toată ţara. Două sunt motivele pentru care oamenii vin să se roage aici: icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă tocmai din Siria, şi un faimos izvor tămăduitor.

De la logofătul Coresi la boierii Rucăreanu

Sfânta Mânăstire Ghighiu, aşezată practic în coasta municipiului Ploieşti, are hramul Izvorul Tămăduirii. Aşezământul a fost ridicat în anul 1817, pe terenul donat de Uţa Raforeanca, iar acestei donaţii iniţiale i s-a adaugat efortul ctitoricesc al monahului Agapie, pe vremea lui Voda Caragea, mitropolit fiind pe atunci ÎPS Nectarie.

Venit de la Cernica, ieromonahul Agapie ridică iniţial o biserică de lemn, cu bani de la familia boierilor Rucăreanu. De altfel, pe locul actualei mânăstiri funcţionase o altă vatră monahală, zidită pe la sfârşitul veacului al 16-lea de către logofatul Coresi, împreună cu soţia sa.

Actuala biserică a mânăstirii a fost zidită între anii 1858-1866, prin stăruinţele stareţilor Eftimie şi Antonie, susţinute de purtarea de grijă a Mitropolitului Nifon, chiar pe temelia fostei bisericuţe de lemn.

Fundaţia actualei biserici este pe blocuri masive de piatră, pe care s-au ridicat ziduri de cărămidă. Arhitectura bisericii aminteşte de stilul brâncovenesc: forma de treflă, o singură turlă pe naos şi pridvor deschis în faţă.

Pictura, exceptând scenele din turlă, este influenţată de şcoala italiană; autorul ei este pictorul Gheorghe Tăttărescu. Biserica Mânăstirii Ghighiu