Liceenii care au luat 10 la Bac sunt dezinvolţi, prezentabili şi haioşi. Unii au o suculenţă a discursului care denotă că n-au trecut doar prin şcoala vieţii, ci şi prin viaţa şcolii.

În România e mai uşor să înfiezi un batalion de idei fixe decât un copil. Cariera prejudecăţilor şi a clişeelor face de ruşine detenta celor mai aprige vieţuitoare din menajeriile tabloide. Ceea ce trece drept aspră judecare de sine e de fapt zgomot fără sens şi leac. Chiar dacă am avea fruntea netedă de la natură, ea ar căpăta riduri în oglindă. Ne-am pus singuri gând rău şi ne beştelim fioros. Nimic nu ne iese bine. Democraţia a născut o fată pe nume Mediocraţia. Destinul ne zădărniceşte pasienţele şi ne fixează, cu un rictus sadic, în ipostaza ultimei găini din Gostat. Media varsă zilnic un lighean de refrene plângăreţe în creştetul publicului. Potrivit presei, sondajelor de opinie şi părerologilor multilateral calificaţi, arătăm între prost şi mizerabil, cu rare şi nesemnificative excepţii. De îndată ce deschizi fereastra spre o nouă zi, constaţi că plouă cu năzbâtii şi ninge cu platitudini. Indiferent dacă tonul heraldului de serviciu e suav sau impetuos, concluzia rămâne aceeaşi: nu avem nicio şansă. Potop e-napoi şi-nainte.

Când cineva spune, în plină rapsodie a eşecurilor, că se întâmplă totuşi şi lucruri frumoase în România, i se aruncă priviri înarmate cu napalm şi urzici. Îndrăzneala de-a livra veşti bune când lumea aşteaptă mizerii rămâne rareori nepenalizată. Şi totuşi, iată că se petrec uneori acte de igienă mentală, cu sau fără chibiţăreala hermeneuţilor de bodegă şi a analiştilor la foc automat. Alaltăieri, într-o sală a Cercului Militar Naţional, şaptezeci şi ceva de tineri au fost premiaţi de ministrul Educaţiei pentru media zece pe care au obţinut-o la Bacalaureat. Sigur, nume ca Melina Suciu, Horaţiu Todoran, Andreea Cojocaru sau Alina Crăciun nu spu