Disputa decisivă a fost pasionantă, gălăgioasă şi extrem de solicitantă, românul revenind în setul al cincilea de la 1-4.
Nici o miză nu e prea mică în sport. La Gijon şi Buenos Aires s-au jucat zilele acestea semifinalele Grupei Mondiale, iar la mii de kilometri depărtare, la Cluj, echipele României şi Finlandei luptau pentru un loc în Grupa I a Zonei Euro-Africane. Ziua a început devreme, acum e meciul al cincilea şi s-a lăsat răcoarea sub Feleac, dar în Sala Sporturilor aerul arde.
La fiecare minge cîştigată de Victor Crivoi, publicul irumpe ca un castron cu lavă agitată. Din scaun, arbitra suedeză Louise Engzell, însărcinată în luna a patra, îşi face vînt cu o bucată de hîrtie, apoi ridică palma şi spune "Silence, please! Multumesc!".
Setul nervilor şi al crampelor
Se face linişte preţ de un punct, apoi gălăgia revine, tot mai efervescentă. Lumea parcă simte că se apropie finalul partidei. Ambii jucători se mişcă greu, crampele le sfîşie carnea, dar de undeva, nu se ştie de unde, apar resurse inimaginabile. Pentru încă o minge, şi încă una. Finlandezul Heliovaara a avut 4-1 în setul al cincilea, dar, clasic, nu?, Crivoi a izbutit break-ul în game-ul al şaptelea. Apoi încă unul în al 11-lea.
Sala ţîşneşte în picioare. Cei cinci nordici, jucători, antrenor şi fizioterapeut, fac şi ei ce pot. Lovesc una de alta nişte cutii goale de mingi, strigă scurt în limba lor ininteligibilă. Dar Harri nu suportă presiunea. Face greşeală după greşeală. Victor nu schiţează nimic. Are doar chipul tras şi un licăr în ochi. Se pregăteşte să servească pentru meci. Îşi adună toate forţele şi trimite mingea cît poate de tare dincolo de fileu.
Purtat pe braţe
Heliovaara greşeşte din nou, s-a terminat! Cel mai lung meci din cariera lui Victor Crivoi, 4 ore şi 20 de minute, după ce pînă ieri jucase doar 2 ore 58 în primul tur la Wimbledon 2009 în