Capitala Portugaliei, unde miroase atât de frumos a flori, a bezele şi a mâncare proaspăt gătită, este un loc care te momeşte la fiecare pas cu tot felul de delicii culturale şi culinare. Pentru a vizita Lisabona, aveţi nevoie de trei lucruri: încălţări comode, o hartă a oraşului şi o sticlă cu apă în rucsac. Mai aveţi nevoie şi de picioare sănătoase, pentru că e mult de mers şi sunt atâtea de văzut. Ca orice turist care are fluturi în stomac când se gândeşte la o vacanţă de vis la 3.000 de kilometri depărtare de casă, am căutat pe Google ce avea să-mi ofere Lisabona timp de o săptămână.
Nu voiam să ratez nimic: nici cel mai vechi cartier al oraşului, Alfama, nici castelul São Jorge, nici Basilica Estrela, nici Mănăstirea San Jeronimo din Belém sau faimosul Oceanariu. În prima zi, am mers patru ore încontinuu, apoi de la şase până la opt-nouă ore. A patra zi, am mers şchiopătând. Dar nu m-am dat bătută. Picioarele s-au obişnuit cu mersul pe jos şi n-au mai ripostat.
Deliciu tradiţional portughez
Am avut norocul să stau într-un hotel în centrul oraşului, într-un apartament la etajul al optulea, cu terasă şi cu o vedere splendidă spre Parcul Eduard al VII-lea, al doilea ca mărime din oraş, după Parcul Florestal de Monsanto. Nici după patru ore de zbor, plus alte trei petrecute prin aeroporturi, n-am rezistat tentaţiei de a gusta încă din prima seară din deliciile acestei capitale europene, cu vedere spre Oceanul Atlantic.
De la Marqués de Pombal, am mers pe Bulevardul Libertăţii, spre centrul oraşului, Baixa, unde era un zumzet continuu. Aici, am găsit un mic restaurant, aglomerat ochi, unde am mâncat cel mai bun sendviş din viaţa mea, tradiţional portughez, denumit „bifana“ (într-o chiflă pufoasă sunt aşezate bucăţi de carne de porc, fierte în suc propriu).
Baixa e zona căutată de turiştii amatori
