Relatiile interetnice din Transilvania si aspiratiile sociale si culturale ale etnicilor maghiari ramin unele dintre cele mai importante puncte de dezbatere politica, atentia pe care partidele o acorda acestei dezbateri tinzind chiar sa o depaseasca pe cea acordata reformei si problemelor economice. In ultimi opt ani, toate partidele parlamentare s-au gasit, in cadrul a diverse coalitii, la putere si din cauza esecului reformei, un discurs bazat pe capacitatea lor de a finaliza o tranzitie inceputa cu un deceniu in urma, nu mai poate fi credibil. Impopularitatea clasei politice a fost recent confirmata de slaba prezenta la vot a bucurestenilor. In schimb, un partid fara un program economic foarte bine definit, dar cu un discurs nationalist -PRM- reuseste performanta de a-si tripla in doi ani procentele de 4,52 obtinute in 1996 si sa se claseze al treilea in ierarhia partidelor la alegerile din Bucuresti. De departe cel mai nationalist partid la ora actuala, PRM a reusit sa achizitioneze pentru functia de secretar general al partidului pe cel mai cunoscut militant nationalist transilvanean, primarul Clujului, Gheorghe Funar. In acest fel, Corneliu Vadim Tudor face inca un pas spre un electorat pe care si l-a dorit de mult timp dar la care ,din cauza PUNR, nu a avut acces. Desi singura problema a acestui mariaj ar putea fi personalitatile celor doua personaje, interesul lor de a atrage fostul electorat al PUNR ii va tine probabil impreuna pina la viitoarele alegeri. Deriva PUNR nu este speculata insa doar de PRM ci si de un mai vechi adversar al lui Corneliu Vadim Tudor, fostul sef al SRI, Virgil Magureanu. Prin Partidul National Roman, Magureanu urmareste acelasi scop, incearcind sa fuzioneze cu partea mai moderata a nationalistilor transilvaneni, reprezentati de Valeriu Tabara. In antiteza cu PRM pentru care nationalismul a devenit o metoda de a atrage voturile, PNR