Deşi a solicitat o serie de drepturi pe care tatăl său ar fi trebuit să le primească, în baza legii, ca erou anticomunist, fiul acestuia e ignorat de doi ani. Zaharie Bărdaşu a fost membru PNL în vremurile de început ale comunismului. În 1947 a fost încarcerat la Oradea un an, apoi în alte închisori comuniste din ţară. A făcut muncă silnică la Canal mai bine de trei ani.

Pentru toate suferinţele şi persecuţiile politice pe care le-a suferit, Zaharie Bărdaşu a primit titlul şi distincţia de „luptător în rezistenţa anticomunistă“. Fiul său, avocatul Mircea Bărdaşu, a povestit pentru „Adevărul de Seară“cum, în 1947, miliţienii le-au percheziţionat casa şi le-au „confiscat” multe cărţi rare, o colecţie numismatică şi una de timbre, de o valoare foarte mare.

Nu s-au mai găsit procesele verbale

După 1990, Mircea Bărdaşu a făcut demersuri aprofundate pentru a găsi procesul verbal de percheziţie, depunând petiţii la Banca Naţională a României, la Arhivele Naţionale, la Ministerul Administraţiei şi Internelor, la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Sălaj, însă în toate răspunsurile pe care le-a primit, mesajul a fost acelaşi: „Instituţia noastră nu deţine procesele verbale de confiscare din perioada solicitată de dumneavoastră”.

Fiind avocat, Mircea Bărdaşu ştie foarte bine că există legi care le conferă anumite drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist şi celor cărora regimul le-a confiscat bunurile. Aşa încât a încercat să obţină măcar o parte dintre ele, solicitând Primăriei Zalău, prin petiţia nr.28952 din 20 iunie 2008, „să i se acorde, conform legii, în proprietate şi cu clauza de neînstrăinare timp de zece ani, 500 de metri pătraţi de teren în intravilan, pentru urmaşi, pentru destinaţia locuinţă, dacă nu a avut şi nu are în proprietate“. Tot conform legii, Bărdaşu a cerut ca în situaţia în care municipalitatea nu dispune