Actorul spune că la primul său rol era „un papagal care tremura” și crede că nu este printre cei mai talentați artiști. Pentru rolul de polițist, Bucur s-a antrenat cu teste de la Academia de Poliție.

Deși a jucat în filme foarte cunoscute precum „Marfa şi banii”, „Furia”, „Moartea domnului Lăzărescu”, „Hârtia va fi albastră”, „Boogie”, „Poliţist adjectiv”, sau mai recentul „Ho,ho,ho 2”, Dragoş Bucur se descrie ca fiind un actor care joacă acceptabil. „Nu joc modestia, dar eu cred că nu sunt cel mai talentat actor din România. Sunt actori din generaţia mea, chiar colegi de-ai mei de facultate, care clar sunt mai talentaţi ca mine. Însă ce am reuşit să fac eu şi poate de asta joc mai mult, a fost să îmi dezvolt profesionalismul ăsta. Tehnica de a fi tot timpul la o limită acceptabilă. Asta spunea tot timpul Albulescu la clasă: ca actor profesionist nu ai voie niciodată să cobori sub un anumit nivel. Poţi să fii mai bun, dacă ai inspiraţie eventual, dar niciodată mai prost. Ei bine, pe tehnica asta de a nu fi niciodată mai prost decât e acceptabil mă bazez eu în carieră. Şi în rest, vârfurile alea, repet: când vine îngeraşul şi mă atinge!"

Într-un interviu acordat emisiunii „Ca-n filme”, de la Digi24, Dragos Bucur a povestit despre debutul săi, dar și despre lipsa publicului de la filmele românești.

Despre debutul său, în anul 2001, în filmul lui Cristi Puiu, „Marfa şi banii”, Dragos Bucur îşi aminteşte amuzat. „Cred că am ajuns în ultima sau în penultima filmare, se dădea în sediul RoFilm, pe lângă Kogalniceanu. Şi era o cămăruţă destul de mică aşa, de un metru jumate pe doi metri jumate, cam aşa. Şi erau Puiu cu Stavilă, cu operatorul. Şi când i-am văzut pe ei puştani, aşa, camera aia, şi m-a întrebat Puiu dacă ştiu să înjur. Şi am fost foarte amuzat, şmecher: Da, ştiu să înjur. Ia înjură-mă. Mi s-a părut o prostie, aşa, l-am înjurat cu juma de gură.