Uneori, viaţa noastră publică pare să erupă precum un vulcan. Atunci când te aştepţi mai puţin, dezbateri esenţiale sunt lansate în gazete, la coada din supermarket, în cadrul unor reuniuni de familie sau în studiouri de televiziune, la metrou şi oriunde e loc pentru un schimb de păreri. Uneori, viaţa noastră publică pare să erupă precum un vulcan. Atunci când te aştepţi mai puţin, dezbateri esenţiale sunt lansate în gazete, la coada din supermarket, în cadrul unor reuniuni de familie sau în studiouri de televiziune, la metrou şi oriunde e loc pentru un schimb de păreri. Aşa s-a întâmplat şi săptămâna trecută, în zilele - în general, paşnice - de după Revelion. O controversă a fost estetică: au fost sau nu bune filmele făcute de celebrul regizor? Alta - politică: a fost el în serviciul unui regim sau în slujba patriei? N-au lipsit controversele legate de viaţa intimă: întrucât e indecent să le aduci în public, nu le voi rezuma în forma interogativă propusă în celelalte cazuri. Nu puteau fi evitate discuţiile despre mass media: televiziunile trebuiau - da ori ba - să respecte vorba din bătrâni "despre morţi numai de bine"? Disputele religioase au fost, de departe, cele mai aprinse: incinerare sau înmormântare? Priveghi sau defilare prin faţa unui coşciug închis? Are Biserica dreptul să intervină în spaţiul public sau trebuie să tacă? E ea, în lumea de astăzi, şi altceva decât o prestatoare de servicii, bună pentru a distribui apă sfinţită, moaşte şi slujbă? Se poate doliu fără straie negre? În fine, o controversă etică: poţi sau nu să huidui un cortegiu funerar? Deşi zgura tabloidizării le face să pară uneori ridicole, toate subiectele abordate în discuţiile de săptămâna trecută sunt, cum se spune, "teme mari": artă şi politică, Biserica în societate, practici funerare şi cult, identitate şi ateism, decenţă, spaţiu public şi exces. Dacă privim la detalii, realizăm c