Speranţele în vederea unei democratizări rapide, trezite de revoluţiile declanşate în 2011 în Orientul Mijlociu şi nordul Africii, au fost temperate în mai multe ţări, care au fost cuprinse de violenţă şi represiune care prezintă o evoluţie a situaţiei.

SIRIA

Revolta paşnică începută în martie 2011 s-a transformat într-un război civil în urma represiunii brutale declanşate de regimul Bashar al-Assad. Conflictul, pornit pe fondul tensiunilor dintre şiiţi şi suniţi şi a influenţei crescânde a grupărilor jihadiste, a provocat peste 126.000 de morţi, potrivit unui ONG sirian şi milioane de refugiaţi, potrivit ONU.

EGIPT

Hosni Mubarak, care a condus ţara timp de 30 de ani, a fost îndepărtat de la putere după 18 zile de revoltă populară, soldată cu aproximativ 850 de morţi, în februarie 2011. La 3 iulie 2013, armata, sprijinindu-se pe o puternică mişcare de contestare a noului preşedinte, l-a îndepărtat de la putere pe islamistul Mohamed Morsi, primul preşedinte ales în urma unui scrutin democratic. De atunci, represiunea a provocat moartea a 1.000 de susţinători ai fostului preşedinte Morsi, în timp ce alte 2.000 de persoane au fost arestate. Un referendum constituţional este programat pentru 14-15 ianuarie 2014.

TUNISIA

Tunisia, prima ţară care a trăit Primăvara Arabă după ce un tânăr vânzător şi-a dat foc în urma umilinţelor la care a fost supus de poliţie, la 17 decembrie 2010, nu are încă instituţii stabile, în lipsa unui acord privind Constituţia, la aproape trei ani de la căderea, în 14 ianuarie 2011, a regimului condus de Zine El Abidine Ben Ali, aflat la putere din 1987.

Ţara este în continuare pradă tensiunilor sociale şi politice, precum şi a influenţei crescânde a grupărilor jihadiste. Islamiştii din Enahada au promis totuşi să părăsească puterea şi să lase locul independenţilor, pentru organizarea alegerilor, prev