Filmul „Poziţia copilului“ premiat sâmbătă seară cu „Ursul de Aur“ la Festivalul de Film de la Berlin spune povestea relaţiei dintre o mamă dominatoare şi fiul său. Călin Peter Netzer, în vârstă de 37 de ani, a adus primul „Urs de Aur“ pentru lungmetraj din istoria cinematografiei româneşti.

Pelicula „Poziţia copilului“ a fost distinsă sâmbătă seară cu marele premiu la Festivalul de la Berlin. Filmul, cu un scenariu de Răzvan Rădulescu şi Călin Peter Netzer, analizează relaţia psihologică complexă dintre o mamă şi fiul său. Povestea mamei posesive, interpretată de Luminiţa Gheorghiu, a fost inspirată din experienţele personale ale scenariştilor. Protagoniştii fac parte dintr-o familie de condiţie bună, iar filmul dezvăluie astfel şi o parte din corupţia la nivel mic din România: mama îşi pune pilele în mişcare ca să-şi salveze fiul să nu facă puşcărie după ce omoară un copil într-un accident de maşină.

Filmul este inspirat de o realitate personală. Cum ai ajuns la idee, împreună cu scenaristul Răzvan Rădulescu?

Am început să scriem din toamna anului 2009. Iniţial, aveam o altă idee, povestea unor expaţi. Tot căutând, am ajuns la discuţii despre familie, despre cum suntem noi şi cum sunt mamele noastre. Aşa s-a construit o poveste despre mamele posesive. Şi ne-am hotărât să facem subiectul ăsta, care ne era mult mai aproape, şi să-l facem în România. După aceea, am ficţionalizat.

Cu mama ta ai discutat despre film, fiind vorba despre un subiect destul de intim – relaţia mamă-fiu –, care vă privea?

Am avut chiar întâlniri. A cunoscut-o şi Răzvan pe maica-mea, şi eu pe mama lui. Ne făceam vizite duminicile, după-amiază. A fost într-un fel: stai să ţi-o arăt eu pe a mea, ba stai s-o vezi pe-a mea! (Râde) Acum, filmul şi scenariul sunt duse la graniţa patologicului, ca să existe dramatism.

Cum a fost când mama a văzut filmul?

A em