Tatăl meu zideşte case, cocoţat pe schele

El cu fruntea lui ajunge până sus, la stele

Tatăl meu coboară-n mină, ca să smulgă fierul

Dar pe seară, mult îi place să privească cerul

Tatăl meu dă ţării pâine, e pe câmpuri vara

Are mari oştiri de grâne, cât se-ntinde ţara

Tata străjuie-n uzină marile cuptoare

Fierbe-n vatră cu oţelul, bulgării de soare

Tata ne deschide-n şcoală, cel dintâi, caietul

El ne învaţă socotitul, dar şi alfabetul

Alb halat îmbracă tata în spital când vine

Spune-i numai ce te doare, el te face bine.

Iată cum la 24 de ani de la abandonarea comunismului, copiii din clasele primare sunt „hrăniţi” tot cu poezie prolecultistă, cum e cea de mai sus a Veronicăi Porumbacu. E aceeaşi persoană care a anticipat integrarea în UE scriind:

O, Europă, te simt în mine

Te simt adânc în mine!

Cu riscul de a fi taxată de Păstorel Teodoreanu:

Mult stimată Veronică

Eu credeam c-o ai mai mică

Dar mărturisirea-ţi clară

Din Gazeta Literară

Dovedeşte elocvent

Că în chestia matale

Cu-adâncimi fenomenale

Intră-ntregul continent!

Dar cu poezie proletcultistă de pe vremea şlagărului „Macarele” sunt îndoctrinaţi elevii mici.

O macara încetinel

Mi-a adus un bileţel

Îl prind iute şi-l citesc

„Spor la lucru şi te iubesc"

Celor mai mari li se predau în clasa a IV - a, la Educaţie Civică, paragrafele din Constituţie care le arată că trăiesc într-un stat naţional - socialist: „România este stat naţional (...) social (...) are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi”. După care sunt „testaţi”: Consideri că dragostea de ţară e o îndatorire a oricărui cetăţean român? Sau: Crezi că poţi să serveşti ţara prin orice profesie? Şi încă o tură îndoctrinaţi: „Statul asig