Citatul nu provine din nici o evanghelie ci din filmul lui Franco Zeffirelli, Jesus of Nazareth. Un citat care mi-a rămas întipărit în minte pentru forţa lui şi mai ales pentru faptul că îmi aminteşte despre păcatul trădării. Păcat pe care Isus l-a conştientizat şi nu l-a oprit sau ocolit prin forţa s-a divină. A făcut parte din sacrificiul Lui şi ne-a transmis că milostivirea divină trece peste orice tip de trădare, chiar şi peste cea a ucenicului care pune cei 30 de arginţi în balanţă cu dragostea şi fidelitatea pe care o are faţă de învăţătorul său. Că a fost trădare sau nu, că Iuda a acţionat mânat de propriul instinct sau la dorinţa învăţătorului aşa cum susţine o descoperire controversată, acestea sunt elemente ale cunoaşterii imediate, primare şi ale nu ale înţelegerii profunde a jertfei făcute de Isus pentru a ne mântui. Trecem de prea multe ori peste adevărurile simple şi le complicăm căutând înţelesuri ascunse în jocurile cuvintelor, în ale frazelor mai mult sau mai puţin meşteşugite, căutând să ajungem la concluzii care ne pot lumina. Jertfa trebuia făcută, cu sau fără intervenţia lui Iuda. Singurul intelectual dintre Apostoli a jucat un rol esenţial în îndeplinirea acestei jertfe. Trădarea lui este lumească, una dintre multele ce se întâmplau şi se întâmplă în jurul noastru. Este una individuală, pe care o judecăm prin prisma moralităţii personale. În schimb acceptarea trădării de către Isus ne arată că Iuda a avut locul şi rolul său în îndeplinirea scopului pe care Isus l-a avut pe pământ. Acestă trădare şi numele lui Iuda este mult mai cunoscută şi evocată decât trădarea norodului şi a preoţilor iudei, care îl conving prin strigătele lor pe Pilat din Pont să-l condamne pe Isus. Până la urmă trădarea lui Iuda l-a adus pe Isus în faţa celor care au avut de hotârât dacă este ’’vinovat” sau nu de cele imputate. ”Poporul” manipulat de farisei a fost cel