Numeroase popoare şi-au lăsat amprenta asupra imaginii de azi a oraşului de pe Bega, însă de departe cele mai mari influenţe sunt cele germane, maghiare şi sârbeşti, vizibile în toate aspectele, de la arhitectură şi până la artă.
Aşezarea geografică a făcut ca actuala zonă de vest a ţării să fie, în ultimul mileniu, o zonă tampon în care s-au ciocnit, la propriu şi la figurat, două mari civilizaţii: cea occidentală şi cea otomană, cetatea Timişoara fiind un important punct de apărare pentru occident. Pe parcursul a sute de ani, pe aici au ajuns (sau doar au trecut) macedoni, maghiari, sârbi, germani, ucraineni, slovaci, evrei, bulgari, romi, cehi, slovaci şi aşa mai departe.
Satele înfiinţate de coloniştii germani au încă o frumuseţe aparte, chiar dacă urmaşii celor care le-au înfiinţat au părăsit, în mare majoritate, aceste meleaguri. Dacă germanii au plecat, alte etnii şi-au păstrat atât locul, cât şi identitatea, şi în Banat este bine cunoscut faptul că Dudeştii Vechi sau Vinga sunt localităţi bulgăreşti, şi că în multe sate bănăţene din Caraş, aproape de Dunăre, predomină populaţia de origine sârbă.
Efectele acestei diversităţi a populaţiei sunt evidente la tot pasul, mai ales în vechile cartiere ale oraşului, în arhitectura clădirilor istorice, sau în cultură, Timişoara fiind singurul oraş european cu trei teatre de stat în trei limbi diferite – română, germană şi maghiară. Toate clădirile care au dat Timişoarei supranumele de "mica Vienă" au fost construite în timpul Austro-Ungariei, când Timişoara a ajuns să fie considerat al treilea oraş ca importanţă din imperiu, după Viena şi Budapesta. Influenţa nenumăratelor popoare stabilite aici sunt cu atât mai vizibile în zonele rurale, unde se păstrează multe tradiţii care şi-au păstrat inclusiv denumirea originală, cum ar fi Kirchweih (Chirvaiul) sau Arderea Badnjakului. În plus, bucăt