De data asta n-a fost comedie. Ceva atât de real, încât ai spune că a fost ireal. Un meci imposibil s-ar putea zice. Între un titan al tenisului românesc, Andrei Pavel (38 de ani), şi unul dintre zeii zeilor tenisului mondial, John McEnroe (54 de ani). Pe afişul turneului încleştarea a purtat ştampila setului demonstrativ, dar dacă ai fi fost paraşutat din Cer pe arenă, ai fi crezut că e o partidă de la Roland Garros
Faceţi abstracţie că filele calendarului sunt scrijelite cu 2 cu 0 cu 1 şi cu 2. Ne teleportăm în timp. În timpul tenisului de altădată. Fără rafale, sârbe sau ceasuri. Parcă totul e alb-negru. Vor colora cei doi atmosfera? Va flutura yankeul pumnul ameninţător prin aerul de la BNR? Pe alei se vorbeşte că John a cerut ca disputa să fie cât se poate de serioasă. Că doar americanul e pe doi în clasamentul mondial al veteranilor după Carlos Moya.
Zâmbeşte şi Mihai Stoichiţă grăbind pasul spre arenă. Glumesc şi bodiguarzii de la porţi când li se solicită să pună zăvorul ca la o confruntare pe bune. Pe bune? Pe bune! Şi meciul începe. Cu servicii-vole, cu serviciul marcă înregistrată McEnroe, cu backhandul necruţător şlefuit de „Cneaz“ la Constanţa. Lumea e în delir! McEnroe şi Pavel îşi arată anii doar în buletin, pentru că pe teren „puştanii“ se exprimă la un nivel extrem de înalt. Stopuri îngropate în zgură, servicii teleghidate, crossuri înşelătoare şi se merge cap la cap. „Ne prinde tie-break în stilul ăsta“, şopteşte o doamnă cât s-o audă întreaga arenă, dar suspanul se prelungeşte,pentru că Andrei face breakul. Prin liniştea caracteristică unei finale de Masters se mai strecoară câte un „Bravo, Ioane!“ sau „Hai, Sfinte, Andrei!“ şi după zece gameuri neserios de serioase un român reuşeşte să răpună o legendă, scor 6-4.
Cum s-a detensionat atmosfera? Cu un meci de dublu şi cu bere pe teren! Americanul McEnroe şi iranianul Bahrami