Cred ca ar fi eroare (cel putin pornind de la datele existente, de la marturiile celor prezenti, de la reactiile suscitate in opinia publica) sa se atribuie protestatarilor impotiva proiectului de lege adoptat de guvern privind exploatarea de la Rosia Montana o optiune ideologica precisa. Mai degraba pare sa se configureze o despartire de ideologii, o cautare a libertatii dincolo de “isme”, dincolo de patetisme melodramatice, rigiditati doctrinare si gesticulatii histrionice. Intr-un fel, actuala revolta de la Bucuresti si din alte orase din Romania aminteste de ceea ce Francis Fukuyama identifica dreptrevolutii ale clasei de mjloc. Sigur, aici este vorba de o clasa de mijloc potentiala, in statu nascendi. Dar, cum observa pe “Contributors” sociologul Rasvan Lalu, cei care demonstreaza sunt profesorii, artistii, economistii, inginerii, medicii, arhitectii, sociologii si politologii de maine. In pofida eforturilor diversilor “tribuni” aflati in perpetua cautare a mitologicului “subiect revolutionar”, protestatarii actuali nu urmaresc o schimbare dramatica de sistem. Revolta lor pare sa fie mai degraba una culturala, intelectuala si morala, in interiorul si nu impotriva democratiei. Actualele proteste pot pregati ceea ce numim o revolutie electorala care, cine stie, s-ar putea sa fie mai aproape de ideile lui Tocqueville decat de acelea ale lui Marx si Lenin. Meditand la marea transformare istorica din 1989, profesorul Daniel Chirot scria in urma cu doua decenii ca revolutiile secolului XXI vor fi determinate de cauze mai degraba culturale, decat strict economice. Nu vor avea caracter violent, vor fi mai degraba similare miscarii din mai 1968 la Paris. Nu vor fi evenimente planetare, ci mai degraba “moleculare”, spre a folisi conceptul ganditorului german Hans Magnus Enzensberger. Accentuez ca in acest articol propun doar ipoteze, nicidecum concluzii. Scrie asadar Fran