Confecţionerii sunt nevoiţi să aducă materie primă de peste graniţă, pentru că filaturile au dispărut de pe piaţa românească. Singurul domeniu din economia românească în care

Confecţionerii sunt nevoiţi să aducă materie primă de peste graniţă, pentru că filaturile au dispărut de pe piaţa românească.

Singurul domeniu din economia românească în care exporturile au depăşit până acum importurile - industria de textile şi încălţăminte - va ajunge curând să îngroaşe rândurile generatorilor de deficit comercial. Fără susţinerea locală a producţiei de materii prime (in, cânepă, bumbac, lână sau ţesături din aceste materiale), textiliştii şi confecţionerii sunt nevoiţi să se aprovizioneze cu stofe din import.

După o lungă perioadă în care industria uşoară deţinea aproape un sfert din totalul exporturilor româneşti, acest sector a ajuns la o pondere sub 20%, în timp ce importurile de materii prime pentru confecţii şi textile cresc vertiginos. Mai mult, în ultima perioadă, industria uşoară a rămas singura ramură în care exporturile au valori mai mari decât importurile, adică realizează excedent în balanţa comerţului exterior, însă acest excedent scade de la trimestru la trimestru, îndreptându-se, de fapt, către deficit.

Acest fenomen - trecerea de pe excedent pe deficit comercial - a mai avut loc şi în metalurgie, ca şi în industriile producătoare de mobilă sau materiale de construcţii şi se pare că, de-acum, a venit rândul industriei uşoare.

Ce s-a întâmplat? Industria primară, la pământ

Una dintre cele mai importante cauze care duc la inversarea rolurilor - din exportator în importator - constă în reducerea până la dispariţie a sectoarelor primare, care asigură de pe piaţa locală materiile prime necesare. În cazul industriei uşoare, este vorba despre producţia de lână, in, bumbac şi cânepă şi - în continuare - filaturile ş