Atunci cind banii nu ajung nici de la o zi la alta, cluburile de fotbal romanesti se gindesc, in primul rind, cum sa acopere necesarul echipelor "mari", centrele de copii si juniori fiind lasate mai mereu la urma, ele ciugulind, de regula, firimiturile ramase. In atare conditii, greul la activitatea cu juniorii cade pe umerii parintilor si a antrenorilor care indeplinesc si rolul de sponsori, respectiv cautatori de sponsori. Intr-un astfel de peisaj financiar arid, au surprins deosebit de placut incercarile unor oameni cu initiativa dar si cu curaj care au riscat banii proprii si au deschis cluburi private de fotbal la nivelul juniorilor. A fost mai intii Marcel Puscas, care in loc sa-si bage banii intr-un butic sau vreo crisma a "nascut" Viitorul Oradea, un club care a dat deja un fotbalist ca Linkar. Fostul jucator al Politehnicii Timisoara, Miroslav Giuchici, a prins gustul exemplului dat de actualul presedinte stelist si a creat Sirbeanca Giuchici, echipa de 12 ani a acestei grupari fiind urmarita la Iasi la recenta faza finala a Cupei Sperantelor. Tot la recenta competitie derulata la Iasi in finala mare s-a calificat Olimpia Tirgu Mures, un club de asemenea privat al carui director este fostul atacant din perioada de glorie a ASA Tirgu Mures Arpad Fazekas. Toate aceste exemple confirma faptul ca, atunci cind se munceste cum trebuie, peste ani, banii investiti in astfel de afaceri pot fi inmultiti si nicidecum risipiti. Pentru o grupa de copii, aproximativ 50 milioane de lei anual sint deajuns pentru a asigura conditii propice performantei. Daca o astfel de grupa "produce", pina la sfirsitul junioratului, macar un jucator care iese din tipare, cheltuiala facuta cu intreaga echipa pe toti anii poate fi lesne amortizata prin vinderea talentului. Bineinteles, o grupa de exceptie poate aduce chiar un serios profit, in cazul in care mai multi jucatori pot deveni viit