De citeva luni, ma gindesc la un articol despre e-commerce-ul romanesc. Despre magazinele online si felul in care evolueaza acestea. Mai recent, una dintre ideile care m-au convins sa scriu mai devreme decit imi propusesem, a venit in urma unei discutii cu Mircea Scarlatescu. Prin urmare, ca tot m-am hotarit sa scriu despre asta, sa incercam o scurta analiza. Bineinteles, subiectiva.
Avem magazine online. Cum procedam?
Principiul de functionare al unui magazin online e simplu: ai depozit, ai contracte cu furnizorii, ai site, ai vizitatori, primesti comenzi, incasezi banii, ii rulezi, la finalul anului tragi linia si vezi ce profit ti-a iesit. Problema apare insa la cumparator, iar intrebarea este: cum platesc?
In cele mai multe cazuri, rata de conversie a platilor online este extrem de mica. Statistic vorbind (s-ar putea sa ma insel, desi nu cred), majoritatea tranzactiilor magazinelor online se realizeaza prin plata online in procentaj de 5-8 la suta, in cazuri fericite in procentaj de 10 la suta, iar in cele mai fericite cazuri se ajunge la 15 la suta. Astept sa fiu contrazis, nu sint foarte convins ca am dreptate in legatura cu cifrele astea.
Romanul nu are incredere in platile electronice
Ce concluzie tragem din cifrele de mai sus? Ca cei mai multi cumparatori nu au incredere in sistemele electronice de plata. Recunosc, eu nu am incredere. Pentru mine, tranzactiile online, in Romania actuala, se rezuma la transferuri efectuate prin homebanking. Am efectuat o singura plata (in cazul cinevazambeste.ro), dar pina sa imi las datele cardului, m-am gindit de trei ori daca e bine sau nu ceea ce fac.
Intru frecvent pe internet din 1999, am trecut prin mai toate perioadele grele ale online-ului romanesc, am o idee despre istoria lui si despre bubele de care sufera. Cunosc majoritatea cazurilor de carding cu
