Unul din marii scriitori ai judeţului Mehedinţi este Romulus Cojocaru (1934 – 2007), poet, prozator, editor, arhitect de reviste, avocat.

S-a născut la 9 august 1934, în localitatea Punghina, judeţul Mehedinţi, părinţii numindu-se Elena şi Aristică Cojocaru, ţărani. Este absolvent al Şcolii Pedagogice Turnu Severin (1954) şi al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1961). De atunci încoace a practicat avocatura, profesie care i-a oferit nenumărate ocazii să cunoască oamenii şi spaţiile sociale ori politice în care aceştia se mişcă şi trăiesc.

Soţia marelui prozator mehedinţean, Tina Cojocaru, spune că Romulus Cojocaru a ajutat de-a lungul anilor foarte mulţi tineri talentaţi, iar pentru că după 1990, în general, scriitori mai pot să publice o carte doar cu ajutorul unui sponsor, acesta l-a avut alături pe omul de afaceri Paul Tudor, originar din Mehedinţi.

“Era un om minunat, ţinea foarte mult la familie, îl iubea foarte mult pe fiul nostru, pe Mac, cât şi pe nepotul nostru, pe Armand. Îşi dăruia sufletul pentru familie, pentru prieteni. Cred că nu a existat vreo persoană care să apeleze şi să nu o ajute dacă a putut. Să ştiţi că sunt foarte mulţi scriitori pe care soţul meu i-a promovat, îi premia cu ajutorul unui sponsor deosebit, domnul Paul Tudor”, spune doamna Tina.

În 1960 a debutat cu versuri în “Luceafărul”, iar editorial cu volumul “Punct căzut” (1969). A continuat să scrie poezii, renunite în volumele: “Poeme” (1975), “Flori de mac” (1977), “Clar de pământ” (1979), “Vorbele vântului” (1981), “Stihuri” (1982), “Pasărea albă” (1977), “Poezii” (2002). Romulus Cojocaru rămâne un bun povestitor, iar romanele sale, atât cele publicate înainte de 1989, dar şi după, sunt o dovadă meritorie a exprimării în limba vorbită, de savuroase acroşeuri cu subtilităţi şi creionări de personaje reperabile. În această privinţă romanele se intitulează: “Apăr