USL Bucureşti şi-a lansat, joi, candidaţii, la Sala Palatului.
Străzile goale din jurul Sălii Palatului şi razele mov ce o luminau nu anunţau cu nimic un eveniment al USL. La intrare, câţiva organizatori trăgeau pe fugă dintr-o ultimă ţigară. Înăuntru, candidaţii îşi aşezau, tremurând, nodul la cravată şi călcau apăsat pe scenă, pentru că acolo era locul lor, în faţă.
Sala freamătă, aşa cum se întâmplă înaintea unui mare concert la Sala Palatului. Dar freamătă de oboseală. Regizorii Marian Vanghelie şi Robert Negoiţă au pus din nou în scenă un spectacol cu pensionari şi copii ce nu mai încăpeau nici pe scările late şi gri ale sălii. De sus, de la balcon, un bărbat cu barbă şi cu ie flutură vajnic steagul României. Da, îl cunoaşteţi de la prostestele din iarnă. E acelaşi. „Vin liderii!", se aude în fugă. Iar oamenii se ridică şi încep să aplaude.
Pe covorul roşu calcă primul Crin Antonescu, urmat îndeapropae de premierul Victor Ponta şi Valeriu Zgonea. Blitzuri, băi de mulţime şi zâmbete. Publicul rămâne în picioare.Urmează imnul. O femeie trecută de prima tinereţe plânge. Dar nu simte emoţie. Doar durere. Colega ei o ajută, îi face vânt cu steguleţul USL şi sună după „şeful". „ Gata domnule, nu mai poate. Ce vreţi, să zacă aici?", se răsteşte femeia.
Programul curge conform planului. Urmează prezentarea candidaţilor. Toţi şi-au învăţat bine rolul: se ridică, salută, primesc porţia de aplauze şi se aşează. „Domnul Gigi Becaliiii", se aude de la microfon. Delir. Galeria scandează îndelung numele europarlamentarului, aşa cum pe Ghencea nu se mai aude de mulţi ani. Crainicul anunţă din nou: „Dumitru Pelican". „ Pe Domozină nu-l au ăştia?", îl ironizează spectatorii.E o ironie tristă. Este rândul discursurilor. Începe liberalul Nicolăescu. „La alegerile locale, noi, USL, am dat PDL afară din Bucureşti. Capitala este locul unde a început
