"La rondul de la Pache, se putea vedea cum în spate, pe Str. Olari, unde era sediul PSM – Verdeț, era o bruscă aglomerare de mașini, multe cu număr de Armată", rememorează Zoe Petre, consilier al preşedintelui Emil Constantinescu. Temerile că o nouă alunecare spre comunism era posibilă alimenta nesiguranța forțelor politice prodemocratice.
Fragment din dosarul Tot ceea ce crezi că ştii despre dispariţia URSS este greşit, publicat în ediţia FP România nr 23 (iulie/ august 2011). FP România: Ce făceaţi în dimineaţa de 19 august 1991? Cum aţi trăit acele zile? Zoe Petre: Ca în orice dimineață din acei ani, mă pregăteam să mă duc la facultate. Am aflat destul de devreme de evenimentele de la Moscova – era încă vremea când televizorul mergea non-stop, dar îmi amintesc că am căutat radio BBC, apoi TV5, fiindcă nu prea aveam încredere în posturile românești. La cafea am analizat situația cu cei doi băieți ai mei - un alt obicei din primii ani de după revoluție - și am ajuns repede la concluzia că e imperativă o unire a tuturor forțelor democratice, politice și civice. Fiul meu mai mare lucra atunci în stafful PAC, condus de Stelian Tănase, care a avut exact aceeași reacție. După ce Petre Roman se întorsese din Spania, unde condamnase public, încă din zorii zilei, încercarea de lovitură de stat de la Moscova, a apărut la TVR Nicolae Manolescu, care a anunțat că PAC susține poziția guvernului Roman, și cheamă la solidarizarea tuturor forțelor democratice. Spre profunda noastră dezamăgire, președintele României nu a avut nici o poziție oficială vreme de câteva zile, iar din partea PNȚCD singurul lider pe care ziariștii l-au întrebat în primul moment ce părere are – cu bună știință? cu rea credință? nici azi nu știu - a fost dl. Lup, care a făcut o declarație cât se poate de ambiguă și de descurajantă. Ce temeri explodaseră la Bucureşti? Temerile erau de multe feluri.
