Marile figuri de artişti care au bucurat sufletul românesc trebuie să rămână în sertarul cu amintiri al fiecăruia dintre noi şi prin întâmplări de semnificaţie atunci când reflectoarele nu mai erau pe ei ci treceau pur şi simplu prin viaţă. Sclipitori pe scenă şi secvenţele din viaţa lor în afara rolurilor au farmec. Iată câteva fleşuri din afara scenei având în prim-plan mari dispăruţi. Spătaru atrăgea mulţimile ca un abajur luminat către care zburau toţi fluturii. Un cunoscut impresar povestea că în timpul turneelor prin ţară, deşi erau puse afişe cu toată distribuţia spectacolelor, era suficient ca pe o hârtie A4 să scrie că va cânta Dan Spătaru şi după o jumătate de oră se făcea o coadă teribilă la casa de bilete.

Frumuşel, cu lipici ieşind din el va­luri de căldură omenească Spătaru a făcut furori şi în filmul „Cântecele mării” coproducţie româno-sovie­tică. Ne amintim cu plăcere de şlagărul din film „Tu, eu şi o umbrelă” pe care-l cânta alături de o vedetă de film cu mare popularitate în URSS Natalia Fateeva. Era de aşteptat ca rusoaicei să-i pice cu tronc românul frumos şi talentat. Aşa că s-a înfiripat o iubire la punctul de fierbere între Spătaru şi Fateeva. Într-o după-amiază când în intimitate îşi rosteau cuvinte de amor şi nu numai, Spătaru s-a trezit în camera de hotel cu un pistol la tâmplă. Cu degetul pe trăgaci era o namilă de rus care s-a răstit „Te-ai încurcat cu nevastă-mea, te împuşc şi nu păţesc nimic. Că eu sunt cosmonaut al URSS cu medalie de erou”. Numai că momentul exploziv a continuat cu obişnuinţa slavă de a ierta. Aşa că cosmonautul încornorat şi gelos l-a invitat pe Spătaru cel iubăreţ la câteva pahare de votcă.

A zguduit toată suflarea românească sfârşitul tragic al marelui actor Toma Caragiu. Dacă rămânea în apartamentul lui şi nu ieşea pe scara blocului împreună cu prietenul lui regizorul de succes Bocăneţ n-ar fi murit