În timpul în care Ceauşescu fugea spre nicăieri, postul public de televiziune a trecut din mâna puterii comuniste în cea a revoluţionarilor. La 22 decembrie 1989, Ceauşescu voia să folosească TVR ca pe un mijloc de propagandă. După ora 12.00, s-a schimbat programul. Definitiv. Înainte de plecarea lui Ceauşescu din sediul CC al PCR, Televiziunea avea un statut special. După moartea generalului Milea, Ceauşescu, personal, ceruse deschiderea Televiziunii, dar - cum le spunea „Tovarăşu’“ consilierilor lui de presă - „nu mai mult de o oră, ca să facem economie“.
Din instrument de propagandă pentru puterea comunistă, Televiziunea Română a devenit repede un instrument al Revoluţiei. În unele cazuri, şi nu puţine, Televiziunea a creat confuzii.
Revoluţionarii din Studioul 4
Vineri, 22 decembrie 1989, programul Televiziunii trebuia să înceapă, în mod normal, la ora 19.00. Dar, surpriză: la 10.50, pe post apare mira. Apoi, Imnul de stat şi o pauză de şase minute.
Din caietul de bord al secretariatului de emisie al TVR reiese că, la ora 11.02, au fost făcute două comunicări istorice: Decretul privind starea de necesitate pe întreg cuprinsul ţării şi anunţul despre moartea „trădătorului” Milea. Aşa cum ordonase Ceauşescu, Televiziunea era deschisă doar o oră, „ca să se facă economie” de curent electric.
La ora 11.46 s-a închis emisia cu „Hora Unirii”. Redactor-şef adjunct la Departamentul Actualităţi, Teodor Brateş a depus mărturie, în 1994, la Comisia „Decembrie 1989”.
„În jurul orei 11.00, m-am uitat pe fereastră şi am constatat că pe holul central al studiourilor, din metru în metru, se aflau, întinşi pe copertină, militari cu mitraliere. La vreo cinci minute, când m-am uitat din nou, dispăruseră. Acolo era un fel de cazarmă. Aveau dormitoare, masă, cei din trupele de Securitate, care păzeau