După introducerea cotei unice în 2005, încasările la bugetul general consolidat au crescut de la 29% din PIB - maximul obţinut cu impozitul progresiv, în ciuda eforturilor bine intenţionate de până atunci ale ministrului Tănăsescu - la vreo 31%- 32% în anii următori. Sursa: EVZ
Acest fapt simplu şi verificabil este ignorat în disputa aprinsă care se duce de câţiva ani în jurul păstrării, sau nu, a acestui tip de impozit. Am auzit ba că reforma fiscală din 2005 a fost "pro-ciclică", adică a înfierbântat prea tare o economie care oricum mergea în sus; ba că a "încurajat consumul", creînd dezechilibre (de cont curent sau bule imobiliare) care ne-au băgat în criza actuală.
Ambele idei ar fi fost corecte dacă reforma lăsa mai mulţi bani sectorului privat, ca să-l "înfierbânte", cum se întâmplă la o reducere tipică de impozite. Dar cum a noastră a luat de la sectorul privat în beneficiul bugetului public, ca procent din PIB, discuţia de spre alimentarea consumului privat este un nonsens şi ar trebui să se încheie aici. Mai departe, e întreţinută doar de necunoaştere sau mimetism: în lipsă de analize proprii repetăm ce a scris vreun editorialist occidental despre America, chit că realitatea românească e pe invers.
La noi, paradoxal, reducerile de impozite au fost de fapt anticiclice, exact aşa cum se cere la manual, ducând la sporirea colectării. Iar creşterea consumului privat şi bula imobiliară au coincis temporal cu - dar nu au fost generate de - reforma fiscală. Ci mai curând de explozia creditului privat şi de excesul de entuziasm al investitorilor pentru România aflată pe pragul aderării la UE.
Corecţia ar fi urmat oricum, cu sau fără criza globală. Acum, dacă aşa stau lucrurile, există vreun motiv să credem că revenirea la sistemul progresiv va spori încasările la buget şi mai mult? Parca ăsta era obiectivul, nu? Dacă pri