60 DE ANI DE SUFERINŢĂ. Duminică, 10 mai, s-a produs un eveniment deosebit pentru românii ortodocşi din capitala Franţei: adunarea generală extraordinară a parohiei "Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail" din Paris a aprobat în unanimitate trecerea parohiei sub omoforul Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, aşadar în ”sânul” Bisericii-mame, după şase decenii. Sursa: www.egliseroumaine.com
Într-un interviu acordat EVZ, părintele Constantin Târziu anunţă că îi va cere preşedintelui Traian Băsescu să-şi ceară iertare în numele statului român pentru anii de ”pribegie” pe care i-a îndurat ”Catedrala exilului românesc”, unde şi-au găsit liniştea sufletească nume mari ale culturii naţionale, de la Mircea Eliade la Eugen Ionescu.
Biserica Română din Paris s-a separat de Patriarhia Română la sfârşitul anului 1948, când ţara trecea pragul iadului comunist, iar Casa Domnului pierdea din autonomie în raporturile cu puterea comunistă nou-instalată şi aservită ateismului sovietic. Reconcilierea cu Biserica-mamă s-a făcut greu, în ani de dialog, în care decisivă, după 1997, a fost personalitatea Mitropolitului Iosif, care a şi oficiat Sfânta Liturghie din Duminica Slăbănogului (10 mai).
Înalt Prea Sfinţitul a fost înconjurat de un sobor de opt preoţi şi trei diaconi. Părintele Constantin Târziu care slujeşte la aşa numita ”Catedrală a exilului românesc” a explicat, în exclusivitate pentru EVZ, de ce românii ortodocşi din Paris au fost duminică părtaşii unui moment care n-ar trebui ignorat de cei interesaţi de soarta românismului.
”Catedrala exilului românesc” are ea însăşi o istorie fabuloasă. Situată în inima Cartierului Latin, aproape de Notre-Dame de Paris, puţin mai sus de Saint Julien le Pauvre (cea mai veche biserică din Paris), pe strada Jean de Beau
