Regizorul filmului „Medalia de onoare“ dezvăluie culisele recentei producţii.Peter Călin Netzer mărturiseşte că acceptarea acestui scenariu nu a fost deloc întâmplătoare, iar lucrul cu Victor Rebengiuc şi „tinereţea“ spirituală a acestuia l-au ajutat să iasă dintr-o depresie profundă.
Victor Rebengiuc: „Cum să-i spun lui Ion Iliescu că ne-a vândut?“
„Adevărul": Care a fost primul gând care v-a venit în minte când aţi ţinut în mână scenariul lui Tudor Voican?
Peter Călin Netzer: Sincer să fiu, am ezitat. L-am primit cu câteva zile înainte de concursul CNC şi trebuia să mă decid foarte repede. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost distribuirea lui Victor Rebengiuc în rolul principal. Lucru care a cântărit destul de mult în alegerea finală de a accepta să fac un film pe un scenariu scris de altcineva. Mai târziu mi-am dat seama că subiectul şi povestea au o anumită legătură cu mine. Că am acceptat intuitiv. Este foarte important să vorbeşti despre lucruri pe care le ştii, le cunoşti. Să fii onest în ceea ce povesteşti acolo pe ecran este elementar ca să fii credibil.
Cât de mult a fost modificat scenariul iniţial? În ce a constat contribuţia lui Răzvan Rădulescu?
Răzvan Rădulescu a făcut un fel de script consulting. Asta înseamnă că a mai introdus câteva scene în scheletul dramaturgic, a modificat şi adăugat dialoguri. Între timp am mai lucrat împreună cu Tudor Voican la câteva secvenţe. Am tăiat, am introdus altele. Iar draftul final l-am făcut singur. Vă pot spune că scenariul iniţial avea în jur de 80 de pagini, iar la intrarea în producţie 120.
De ce o pauză „de creaţie" atât de lungă între „Maria" şi „Medalia de onoare"? Cele două filme arată diferit, tematic şi stilistic. Cum aţi trecut de la un „stil" la altul şi de ce? Ce a declanşat această schimbare?
E aproape imposibil să trăieşti din cinematografi