După 38 de ani de şcoală, învăţătoarea Livia Pop continuă să fie fascinată de imaginaţia fără limite a elevilor săi, care îi ridică moralul zilnic.

Fire nonconformistă şi extrovertită, Livia Pop s-a făcut dăscăliţă din dorinţa de a-şi depăşi condiţia de copil născut într-o familie modestă, fără posibilităţi materiale. Îi plac mult oamenii, nu doar copii. „La meseria de dascăl îmi place că descopăr zilnic cât de nesfârşită este imaginaţia unui copil. Dacă ştii să dai clickul potrivit rămâi uimit de ceea ce pot spune şi face copiii. Sunt fascinată de imaginaţia elevilor mei", mărturiseşte învăţătoarea. Aceasta caută să le formeze celor mici aptitudinile de adaptare la problemele de care se vor lovi pe viitor. Le insuflă şi libertatea de a alege. „Mă regăsesc foarte bine în rolul de învăţătoare. Dacă ar trebui să o iau de la capăt, aş merge pe acelaşi drum", adaugă Livia Pop. În clasa ei, elevii şi-au adus flori şi le-au dat nume de copii, iar pereţii sunt plini de creaţiile copiilor. Pe fiecare generaţie de copii care i-a trecut prin mâine a învăţat-o că nimic nu se face dacă nu eşti în slujba adevărului. „Tata avea o vorbă. Orice problemă are o soluţie. Dacă soluţia nu-ţi place ţie, înseamnă că ai avut ghinion. Acestea sunt vorbele tatălui meu care m-au urmărit tot timpul", spune învăţătoarea. Vise „îngropate" în curtea şcolii O lecţie inedită pe care a ţinut-o Livia Pop elevilor săi a fost cea legată de vis şi de ceea ce înseamnă îndeplinirea unui vis în timp. I-a pus să-şi folosească imaginaţia şi să deseneze ce-şi doresc ei peste 20 de ani, dar şi să scrie ce vor de la viaţă. Într-o capsulă a pus desenele şi scrisorile elevilor săi, obiecte dragi lor, dar şi ziare din zilele noastre. „Capsula am îngropat-o în curtea şcolii. Peste 20 de ani ne vom revedea şi o vom deschide. Va fi un moment emoţionant să privească desenele din trecut cu ochii lor de atunci"