Marele Jose întîmpină urît semnele decăderii. Marele fals îşi trăieşte ultimele zile

Nu are legătură cu El Clasico. Vorbim despre Mourinho. Dar cine sîntem noi să vorbim despre Mourinho?, ne-ar întreba însuşi Mourinho. Portughezului nu-i lipsesc replicile, nici sarcasmul, ci doar rezultatele în meciurile directe cu Guardiola. Fiindcă asta nu vrea să recunoască cel mai trufaş dintre marii antrenori ai lumii. Umilinţele pe care le trăieşte de fiecare dată cînd se întîlneşte cu echipa lui Pep. Repetate, previzibile, inevitabile. Barcelona este proiecţia imaginii despre fotbal a unui om. Generozitate. Realul este… Ce (mai) este Realul?

Aici începe paranoia studiată a lui Jose, care nu-l poate prosti nici măcar pe un copil care vine pe Santiago Bernabeu pentru a flutura albul castilian şi imperial al Spaniei. Jose aminteşte de Cupa Regelui şi de cele 5 puncte avans în campionat, Jose vorbeşte despre unitatea vestiarului în care spaniolii şi portughezii se au ca fraţii. Cain şi Abel, de exemplu. Jose ceartă ziariştii, loc în care se întîlneşte cu toţi antrenorii şi toţii patronii din Liga I. Bineînţeles că Jose nu este amnezic, imbecil nici atît. Jose ştie prea bine că în fiecare miercuri a Copei del Rey şi în fiecare weekend al Primerei cînd urmează meciul acela blestemat el va fi încă o dată pedepsit. Judecat pentru repetate acte de sabotaj la adresa fotbalului. Condamnat pentru meschinărie în formă continuată. Porto, Chelsea, Inter, Real. La Madrid i s-a înfundat, fiindcă nu te duci ca un cuceritor în capitala Spaniei ca să te afişezi cu Pepe şi Altintop drept locotenenţi. Ca orice om de succes părăsit de succes, trăieşte urît momentele decăderii. În fluierăturile publicului şi în criticile presei nu vede decît expresii ale ingratitudinii. Iar în bătăile luate de la Barcelona, mici accidente de traseu.

Într-un film recent, un regizor neamţ şi cîţiva