In urma cu cateva zile, Ministerul Economiei a postat pe site-ul sau spre dezbatere publica legile noi ale energiei electrice si gazului. Legile ar trebui sa transpuna niscaiva Directive europene, cu care am intarziat deja, ca sa nu mai spunem ca avem 4 infringement-uri pentru Directivele anterioare si care ar fi trebuit si acelea rezolvate.

Despre cat de proaste sunt aceste drafturi de lege, am scris pe larg aici. Pe scurt, nu rezolva in niciun fel problemele vechi din piata romaneasca de energie, care fac ca eu si cu Dvs. sa nu ne putem practic alege liber furnizorii de energie si ne forteaza sa platim din buzunarul nostru smecheriile baietilor destepti. Ceea ce mi se pare insa culmea e ca tocmai in niste legi care ar trebui sa transpuna Directive europene sunt strecurate niste portite pentru noi contracte dubioase.

Iata un exemplu: in legea energiei electrice apare o prevedere referitoare la asa-numitul contract de procesare, definit drept “contract prin care o cantitate de combustibil aparţinând unui operator economic este procesată într-o capacitate energetică de producere aparţinând unui producător, în schimbul unei cantităţi de energie electrică şi cu plata unui tarif de procesare către producător”. ”Contractele de procesare” existau si in varianta de primavara a propunerilor de legi, atunci insa cu numele mai sofisticat de “contract de tolling”.

Cum s-ar traduce prevederea de mai sus in buzunarele noastre? In primul rand, ea e interesanta nu pentru producatorii privati de energie ca viitoarea centrala de la Brazi (privatii pot incheia absolut orice contract vor, in mod liber, pe piata), ci pentru implicatiile asupra companiilor de stat care produc energie. E interesanta pentru productia termo (ca aici discutam de combustibili, de fapt). In alte cuvinte, o firma care are combustibil (carbune, gaze, pacura etc.) poate incheia un contract cu,