PARTEA A II-A Scriitorul continuă radiografia nemiloasă pe care o face societăţii româneşti de azi şi creionează în culori nu foarte vesele România viitorului.

Continuăm astăzi interviul în cinci părţi cu Andrei Pleşu. Se vorbeşte mai departe despre ce facem cu România, sâmbătă, exclusiv în ediţia electronică, se vor discuta aspecte despre situaţia revistei „Dilema veche“ la ceas aniversar, iar duminică, tot exclusiv online, se va pune lupa pe starea generală a presei. Luni, Andrei Pleşu revine în ediţia tipărită cu partea cea mai spumoasă a întâlnirii noastre, în care mărturiseşte cum se simte ca blogger la „Adevărul“, pe cine ar vrea vecin de blog şi în care le dă un sfat colegilor de blogosferă mai puţin sensibili la viaţa literelor: „Fie-vă milă de cuvinte!“

„Weekend Adevărul“: Se mai întorc în ţară tinerii care au plecat în ultimii ani? Cred că aceasta este o problemă mare. La intervale regulate, România îşi pierde elitele.

Andrei Pleşu: Păi domnule, dacă vor simţi că au la ce să se întoarcă, se vor întoarce. Ce înseamnă să aibă la ce să se întoarcă? Să simtă că dacă se întorc găsesc un loc de muncă şi să simtă că dacă găsesc un loc de muncă vor fi retribuiţi onorabil. Deocamdată, dacă se întorc, nu găsesc un loc de muncă, eu ştiu cum stau lucrurile cel puţin în plan universitar, cunosc foarte mulţi tineri care au acreditări strălucite de la mari universităţi din lume - doctorate, titluri, tot ce trebuie. Unii dintre ei au făcut aventura de a se întoarce şi când se întorc găsesc universităţi etanşe, unde nu pot pătrunde, dintr-un motiv sau altul. Fie că dă statul o lege care e încă în vigoare că nu se mai acceptă un timp angajări, fie că aceia din corpul universitar se baricadează şi nu intră nimeni în plus. Şi atunci, ei ce fac? Ce riscă? Ori să schimbe meseria ca să supravieţuiască, să rateze competenţa pe care au câştigat-o, ori