Prepeliţă, căpitanul Craiovei, luptă să devină important şi pentru Steaua. Crede că pe postul de mijlocaş central se descurcă cel mai bine, nu pe dreapta, şi e fanul celor mai buni doi englezi de pe postul lui favorit.
Andrei Prepeliţă a avut cotă bună şi cît a fost la FC Argeş, şi după ce a trecut la Craiova. A retrogradat cu ambele, dar a fost considerat în continuare unul dintre fotbaliştii de top din România, unul pe care Steaua s-a bucurat să pună mîna atunci cînd el a devenit liber ca urmare a dezafilierii Universităţii. Dar pasul pe care l-a făcut l-a adus într-unul dintre cele mai dificile momente ale carierei, fiindcă a jucat puţin în prima parte a campionatului şi rar de tot la nivelul aşteptat, s-a mai şi accidentat şi acum nu mai e privit drept un titular clar. Dă vina tot pe evenimentele post-Craiova, care l-au lipsit de antrenamente, dar face planuri mari, vorbind despre titlul de campion pe care poate să-l ia în vară, despre şanse egale cu ale lui Twente, plus posturi şi fotbalişti favoriţi.
- Deja ai parcurs o perioadă după transferul la Steaua. Tu cum o apreciezi? Ţi s-a părut bună sau rea?
- Nici fantastică, dar nici proastă. A fost o perioadă de adaptare pentru mine, eu aşa o privesc.
- Adică ai simţit că ai avea nevoie de timp pentru adaptare?
- De readaptare la antrenamente, de fapt, eu la asta m-am referit. Gîndeşte-te că am ajuns la Steaua după patru luni de antrenamente făcute prin parcuri. Normal că am simţit asta, mi-a trebuit timp ca să reintru în ritm. Dar echipa era deja în plin campionat. D-asta e foarte importantă pentru mine pregătirea din iarna asta, ca să revin la nivelul cel mai bun pe care-l pot avea.
- Te gîndeşti la asta cînd alergi?
- Să ştii că în mintea unui fotbalist se creează tot felul de vise în clipe ca astea, cînd alergi prin zăpadă, cînd totul pare greu de tot. Te gînde
