Zilele trecute ȋn avionul de Bruxelles am surprins o discuţie ȋntre doi funcţionari ai Autorităţii Aeronautice ce mergeau să dezbată complicatele detalii ale regimului european de cer unic. Băieţii făceau mişto la greu de “cazanciucă”, zisă şi “experta de la Tarom-ticketing”, ce tocmai le-a fost adusă director de reglementare la Autoritate, o funcţie tehnică, plină de acquis comunitar. Cazanciuca ȋn chestie este, desigur, nevasta ministrului Justiţiei, verişoară cu Ponta. Are treabă cu noua ei funcţie cât proverbiala babă cu mitraliera; vă daţi seama ce atmosferă e ȋn instituţie.
Nu e caz unic, nici prima oară când ne confruntăm cu aşa ceva. In anii ’80 politologii ce studiau tranziţiile şi comunismul târziu etichetau drept “sultanism” regimul Ceauşescu, deosebindu-l de celelalte, mai normale, din blocul sovietic. Sultanism, adică un amestec de nepotism, decizii capricioase şi colonizare a instituţiilor statului cu neamuri şi tovarăşi de şeptic căzuţi ȋn cap. Ei bine, pare că mergem ȋndărăt către iepoca de aur, când clanurile Bobu, Dincă şi Postelnicu gravitau ȋn jurul tribului sultanului (şi sultanei).
Nu reiau acum povestea ȋncrengăturilor din jurul tinerei familii de la saraiul Victoria (el-Fatih), că a tocat-o destul presa ȋn ultima săptămână: de la aero-dinamica doamnă Cazanciuc, la Fondul de Mediu sau CNCD, ca să nu mergem mai sus, pe linia politică a sultanei, sau ȋn lateral, către to’arăşii de pasiuni motorizate sau bellydance. Nu s-a ajuns ȋncă la grotescul creauşismului crepuscular, dar direcţia aia e.
La PNL, mâlul e gros de când a căzut cloşcă pe finanţele ţării clanul Ruşanu: ȋntâi s-au testat apele cu Chiţoiu, omul fără ȋnsuşiri, apoi s-au adus vameşii şi fenechii reali, care au ocupat jumătăţica de numiri a revoluţionarului moral Crin Antonescu; iar ȋn final a descins chiar naşul lor ȋn persoană, mare vizir de International Si