TRANSCRIPT Se vor mai găsi, desigur, destule minţi deştepte care să expedieze rapid avertismentele privind iminenţa instaurării, prin Constituţia revizuită, a unei noi dictaturi. Fiindcă de dictaturi parlamentare nu s-a prea auzit.
Pare o contradicţie în termeni, deşi, din păcate, nu e. Şi cu atât mai puţin într-o ţară în care o parte a presei e aservită, iar opinia publică, prin urmare, în derivă şi ca atare prea puţin în stare să aleagă un parlament bun.
Naivilor le va fi totuşi greu să sesizeze în care dintre pasajele revizuite ale prevederilor constituţionale se-ascund detaliile cele mai primejdioase. O serie de formulări ale modificărilor propuse par cât se poate rezonabile şi de nevinovate. În fond, ce poate fi mai firesc, într-o democraţie, decât să-i investeşti cu autoritate mare pe aleşii poporului, dacă tot sunt ei aleşi?
Dar, la o analiză mai atentă, propunerile comisiei lui Crin Antonescu nu sunt mai inocente decât glasul lupului bătând la poarta celor trei iezi cucuieţi, după ce cumătrul, deşteptat ca puciştii după primul lor eşec, se dusese la fierar şi-l pusese să-i ascute limba şi dinţii pentru a-i subţia glasul şi a-l face să sune ca al mamei capră.
Limba ascuţită se ascunde între altele în reformulatul articol 61, care conferă parlamentului statutul de putere supremă, atribuindu-i, cu aer firesc, decizia finală în orice posibil conflict instituţional viitor. Lupul oligarhic îşi mai devoalează năravul şi dinţii ascuţiţi şi în articolul 64, care, prin dreptul convocării oricărui cetăţean i-ar institui vizibil autoritatea, după demolarea preşedinţiei, asupra ultimei puteri rămase în picioare, cea judecătorească, anemiată în plus, în alt revizuit articol, prin spargerea corpului magistraţilor şi eliminarea procurorilor din ea.
Video Blog: Lupul şi Constituţia
Ceea ce-l mai trădează pe voracele patruped e nu doar mo