Sau cît este de important. Pentru sine. Nu asta contează, de fapt, la sfîrşitul zilei?
Pentru Zlatan Ibrahimovici, cel mai bun fotbalist al lumii este Zlatan Ibrahimovici. Este propriul său Balon de Aur, pe care îl strînge la piept an de an, chiar dacă nu îl cîştigă. Oricît s-ar întoarce pe sine, oricît i-ar întoarce pe alţii pe toate feţele, nu vede nimic mai preţios. Chiar falsă de ar fi această îngîmfare vecină cu cea a lui Peter Pan, tot nu ar fi rea.
Dar nu, nu este falsă.
Este uimitor cum Zlatan Ibrahimovici transformă un sport de echipă într-unul individual. Uneori te întrebi cît e de zdravăn la cap suedezul sau cît e de actor. Nu că una ar exclude-o pe cealaltă. Deşi Cristiano Ronaldo, Franck Ribery şi Lionel Messi se află în faţa lui în cursa pentru Balonul de Aur, Zlatan spune că lui nu-i trebuie trofeul pentru că ştie deja că el l-ar merita, de fapt. În acest univers fotbalistic şi în alte 20, paralele.
E la fel de adevărat că, într-o lume care promovează încrederea în sine, fotbalistul lui Paris Saint-Germain atinge bîrna de sus, trezind ici şi colo zîmbete care îl dezaprobă. Dar să-i spui lui Zlatan în faţă: “Eşti un încrezut autosuficient şi deplasat şi nu ai şanse nici pe departe la Balon” este aproape la fel de nebunesc cu ce face el. A-l contrazice înseamnă a strica puţin echilibrul special al personajului. E mai bine să-l laşi aşa, orice ai crede despre el. Că e mare, că e mic, el susţine că nu îi pasă de topuri. Poate, în cazul lui, nici nouă nu ar trebui să ne pese. În ochii săi s-a inventat deja premiul suprem, cel care îi poartă numele, şi îl cîştigă în fiecare an, într-o ceremonie mai publică decît ar trebui, probabil, să fie.
Self-esteem-ul e bun. Este însă oarecum păcat că îl ţine prizonier pe Zlatan Ibrahimovici şi uneori îl inhibă în loc să-l lase liber. De fapt, nu, nu îl inhibă, ci îi fură atenţia. Oamenii cu
