Chiar dacă modificările memoriei sunt semne relativ naturale ale înaintării în vârstă, unele dintre acestea pot să fie asociate ca simptome ale bolii Alzheimer.
Dacă mama sau tatăl tău încep să aibă un comportament ciudat, să uite ce ai vorbit cu ei cu doar câteva ore înainte, să aibă probleme de limbaj sau schimbări de personalitate, atunci consultarea unui medic specialist şi un tratament adecvat sunt cele mai bune soluţii prin care boala poate să fie ţinută în frâu.
Ce este boala Alzheimer?
Boala Alzheimer este o afecţiune degenerativă şi progresivă a creierului specifică persoanelor în vârstă prin care funcţiile de cunoaştere ale creierului sunt deteriorate, iar capacităţile intelectuale şi valorile sociale ale personalităţii individului se pierd. Fiind asociată tulburărilor de comportament, boala realizează starea cunoscută sub numele de demenţă.
Semnele specifice bolii au fost descrise pentru prima dată de psihiatrul de origine germană Alois Alzheimer, diagnosticul în cazul primului pacient studiat fiind „boală a uitării“. Chiar dacă Alois Alzheimer a intrat în istorie ca fiind cel care a descoperit teribila boală, neurologul român Gheorghe Marinescu şi patologul francez Paul Oscar Blocq identificaseră deja leziunile din creier care stăteau la baza tulburărilor de memorie.
Odată cu trecea anilor, boala a fost studiată în detaliu, iar, acum, este stabilit faptul că este cea mai comună formă de declin mintal la persoanele în vârstă, reprezentând jumătate din totalitatea cazurilor de demenţă.
În Europa, frecvenţa apariţiei bolii Alzheimer creşte odată cu înaintarea în vârstă. Astfel, în cazul persoanelor de 65 de ani, frecvenţa bolii este de 2-3%, pentru cei de 70 de ani este de 3%, pentru bătrânii de 75 de ani este de 6%, iar în cazul celor de peste 85 de ani, procentul apariţiei bolii variază între 25 şi 40%, arată statis
