Pe vremuri, am găsit citate undeva două versuri dintr-o poezie care sunau astfel: «Am fost la faţa locului / Şi faţa locului era umflată». Atunci m-am amuzat, acum constat că ar fi greu de găsit o formulă mai bună pentru a caracteriza situaţia din România de azi.
Pe vremuri, am găsit citate undeva două versuri dintr-o poezie - cred! - de Nina Cassian, care sunau astfel: „Am fost la faţa locului / Şi faţa locului era umflată". Atunci m-am amuzat, acum însă îmi dau seama că ar fi greu de găsit o formulă mai potrivită pentru a caracteriza succint situaţia din România zilelor noastre. Faţa locului nu doar că e umflată, dar se tot umflă şi e pe cale să pocnească. Nebunia este că, atunci când eşti în ţară, situaţia te prinde pe nebăgare de seamă şi începi să percepi lucrurile ca fiind normale, deşi ele sunt cu totul anormale, atunci când nu capătă dimensiuni de-a dreptul paranormale! Bineînţeles, se poate întîmpla ca spiritul critic să-ţi rămână relativ treaz, dar cel mai adesea el se va îndrepta spre epifenomene, spre detaliile neesenţiale însă spectaculoase ca nişte coşuri izbucnind din umflătura locului, aplatizându-se cumva şi devenind incapabil să mai perceapă şi sancţioneze oroarea nesfârşită a ansamblului. Cred că această oroare de ansamblu este excelent surprinsă de scriitorul Dorin Tudoran în motto-ul blogului său: „În România se întâmplă mereu lucruri foarte interesante, pentru că niciodată nu se întâmplă ce trebuie". Ei bine, dacă e să ne aneantizeze ceva, aceste lucruri interesante o vor face!
Sigur, e interesant şi spectaculos că preşedintele, după ce a încălcat totul în plan intern, de la regulile bunului simţ la Constituţie, a găsit de cuviinţă să atenteze şi la Carta Olimpică. E la fel de interesant că premierul, care nu şi-a rezolvat chestiunea plagiatului, ci doar a băgat-o în adormire!, s-a dus zilele trecute la Bruxelles, dar nu părea s
