Una peste alta, prostata este o pacoste care ajunge să zbuciume liniştea tuturor bărbaţilor. Poate e chiar util, fiindcă există o metodă simplă de a descoperi un cancer: o analiză de sânge, un marker care pune în evidenţă o boală canceroasă a prostatei, diferenţiind situaţia de adenomul de prostată, reprezentând maladia necanceroasă. Acea analiză numită PSA (antigenul specific prostatic) nu greşeşte şi dacă cifra depăşeşte o limită sună alarma că s-a instalat cancerul de prostată. În legătură cu prostata umblă şi vorbiri aiurite, pline de confuzii pe care încercăm să le demontăm.

Astfel, unii spun că adenomul neglijat poate să degenereze în cancer de prostată. Fals, sunt două boli diferite: o maladie este cancerul de prostată şi alta adenomul necanceros. Şi adenomul nu poate derapa, nu se poate transforma în cancer. Deşi simptomele sunt apropiate. În timp ce adenomul necanceros se dezvoltă în mijlocul glandei prostatice, cancerul se localizează la marginile prostatei. În cazul adenomului necanceros se scoate prostata, dar se lasă învelişul ei, se păstrează capsula prostatei. În situaţia cancerului se îndepărtează glanda în totalitate, se înlătură şi capsula, nu numai interiorul prostatei.

În adenom, se taie interiorul prostatei precum o portocală tranşată în felii, rămânând pe loc coaja. Adenomul, care înseamnă 40%-50% din cazuri, se dezvoltă lent, nu omoară, dar strică semnificativ calitatea vieţii. Care sunt valorile analizei PSA? Peste 50 de ani se acceptă valori normale de 2,5-3. Între 60 şi 70 de ani sunt normale valori PSA de 3-3,5. Bărbaţilor de 70 de ani li se consideră normale valori ale PSA de 3,5-4,5. Când vârsta este de 75 - 8o de ani, se consideră normal un PSA de 5. În cancerul localizat doar în prostată se scoate toată prostata cu capsulă cu tot şi se îndepărtează inclusiv veziculele seminale, adică glandele de spermă. Se scot ş