În timpul unui antrenament din balon, un copilaş mai rotunjor, de vreo 9-10 anişori (să-i zicem dl Goe, să ne ierte nenea Iancu), a scos un pachet de biscuiţi de te miri unde, fără să-l vadă antrenorul. Copilul, îmbrăcat ultimul răcnet în materie de echipament sportiv, era pus de către antrenor să efectueze câteva ture de teren. Mămiţica lui a observat şi a încercat să-i smulgă biscuiţii, pe motiv că e prea dolofan, dându-i totodată ca exemplu pe alt voinic aflat chiar lângă el, care, în câteva luni, reuşise să slăbească prin înfometare vreo şapte kg. "Te rooog, mamiiii, te rog, lasă-mi biscuiţii, uite, în seara asta promit să nu mai mănânc pâine! N-am decât 38 kilograme" încearcă să se apere "dl Goe". "Cât aaaaai? 38? La înălţimea ta ar trebui să ai 32 de kg", a spus voinicul (care cică slăbise miraculos şapte kilograme), butonând un Blackberry. Apoi, amândoi copilaşii au zbughit-o afară să ronţăie biscuiţii, spre disperarea mămiţicii.

Ţinând cont că în România tenisul poate fi practicat aproape numai de copiii oamenilor cu mulţi bani, au apărut tot felul de creaturi - antrenori şi părinţi - care îşi mutilează psihic copiii doar pentru a obţine bani sau glorie de pe urma acestora. În majoritatea cazurilor, părinţii ce visează ca voinicii lor să devină mari campioni sunt tocaţi gospodăreşte de bani de către antrenorii "specialişti". Iar copiii sfârşesc lamentabil, atât pe linie sportivă, cât şi ca pregătire interioară, sau sunt transformaţi în cazuri sociale, buni de stors bani. Din fericire, tenisul juvenil românesc mai produce şi campioni adevăraţi, unii dintre ei confirmând şi pe plan internaţional. Cum este cazul campionilor Alexandru Bogdan Borza şi al Jaquelinei Adina Cristian, pe care cu siguranţă îi vom vedea în topurile internaţionale peste câţiva ani, meritul fiind în special al antrenorilor şi părinţilor acestora.

În timpul unui antrenament