Expoziţia „Golden Flat & Co.“ pune la un loc colajele lui Ion Bârlădeanu cu filme de Porumboiu şi Mungiu, pentru a vedea cum se raportează postcomunismul la era comunistă. La 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, a trecut suficient timp pentru ca perioada istorică pe care am trăit-o „scrâşnind din dinţi“ să poată fi privită cu detaşare, echilibru şi chiar cu ironie.
Fenomenul este general în toate ţările din centrul şi estul Europei ex-comuniste şi s-a manifestat din plin pe tot parcursul anilor 2000. Noua abordare - fie ea tandru-nostalgică, documentat-istorică ori ludic-ironică - se pretează de minune pentru mediile artistice, iar literatura, filmul, teatrul s-au „repezit" în ultimii ani asupra acestei surse inepuizabile de subiecte: experimentul totalitar din Europa de Est.
Artele vizuale nu au făcut nici ele excepţie, iar o expresie a acestui fapt este şi expoziţia compozită deschisă recent la etajul al treilea al Muzeului Naţional de Artă Contemporană (MNAC), intitulată „Golden Flat & Co." şi curatoriată de Ruxandra Balaci. „O expoziţie despre iluzii spulberate şi mentalităţi defecte perpetuate. Despre comportamente ceauşiste în comunismul de epocă şi sechelele lor în prezent", îşi defineşte intenţiile curatorul Ruxandra Balaci.
Titlul şi conceptul expoziţiei combină două noţiuni esenţiale ale propagandei comuniste a lui Ceauşescu: expresia „Golden Era" / „Epoca de Aur", care desemnează, în ultimul deceniu al dictaturii, perioada de domnie a liderului naţional-comunist - considerată „cea mai bună dintre lumile posibile" -, şi apartamentele din cartierele muncitoreşti, expresie a „condiţiilor ideale de viaţă asigurate tuturor oamenilor muncii".
Un fel de „apartamentele aurite", cum ar veni, iar piesa centrală a expoziţiei, instalaţia creată de Alexandru Potecă, constă într-un „apartament" ale cărui încăperi sunt recreate minuţ