Institutul European pentru Comunicare este una dintre cele mai respectate organizatii de cercetare in domeniul mijloacelor de informare in masa de pe continent. Infiintat la Manchester, in 1983, cu sprijinul Fundatiei Culturale Europene1, Institutul functioneaza la Düsseldorf, incepind din 1992 (intre timp, a dobindit un sediu si la Paris), ca o entitate privata finantata, partial, de autoritatile din Rhenania de Nord – Westphalia. De-a lungul anilor, Institutul a fost condus, din pozitia de director-general, de personalitati ca George Wedell si Bernd-Peter Lange, cooptind ca presedinti ai consiliului de administratie nume sonore – Karl-Günther von Hase, Pierre Desgraupes si Francisco Pinto Balsemão2.
Actuala conducere este asigurata de Jo Groebel, ca director general (din 1999), si Joan Majo I Cruzate, ca presedinte al consiliului de administratie3. Profesor predind mijloacele de comunicare in masa la Universitatea din Amsterdam, Groebel este bine cunoscut intre decidentii europeni in domeniul politicilor privind media si este, la rindul sau, un bun cunoscator al problemelor, la nivel european. A vizitat, de citeva ori, Romania si a sprijinit, prin pozitia sa, respectarea libertatii de expresie si dezvoltarea mijloacelor de informare in tara noastra. Este interesant de observat si ca personalul – extrem de redus, de altfel – al Institutului reprezinta un mozaic etnic, cercetatorii si referentii provenind din Germania, Franta, Irlanda, Grecia, Regatul Unit, Romania, Ucraina, Serbia si Muntenegru, Turcia si chiar India.
Institutul deruleaza proiecte importante, intre care se cuvin a fi amintite cele privind perspectivele serviciilor publice de radiodifuziune si de televiziune, efectele Directivei Televiziunea fara Frontiere4, protectia minorilor pe Internet, analize comparative privind reglementarile programelor europene de televiziune, intrepatrun
