Astăzi se împlinesc 100 de ani de la naşterea dramaturgului Eugen Ionescu (1909 – 1994), care s-a născut pe 26 noiembrie 1909 la Slatina. Sursa: Agerpres
Scriitorul şi criticul Marta Petreu, redactor-şef al revistei „Apostrof”, povesteşte exclusiv, pentru evz.ro, despre faptul că dramaturgul a suferit din cauza unei condamnări din partea statului român şi că sentimentele sale contradictorii legate de România au survenit în urma acestui proces politic.
Amănuntele legate de acest proces sunt destul de puţin cunoscute: regimul în care a avut o clipă încredere – cel comunist – l-a condamnat pe Eugen Ionescu la închisoare.
Eugen Ionescu nu mai era în ţară când aici s-a instalat, pas cu pas, regimul comunist. Scriitorul se afla atunci în Franţa, unde plecase încă din vara anului 1942, în calitate de trimis al guvernului român în Legaţia Română de la Vichy, unde a îndeplinit funcţia măruntă de secretar de presă.
A fost un post pe care şi l-a dorit mult, deoarece a reprezentat unica lui posibilitate de a pleca din ţară, unde trăia înfricoşat de extrema dreaptă românească. Aşa că luna iunie 1942, când Eugen Ionescu a plecat la post, este şi ultima dată când scriitorul s-a aflat în România – pe care, conform multelor mărturii directe şi indirecte, o detesta. Ionescu nu se afla, deci, în ţară în momentul când aici s-a instalat, încet şi sigur, regimul comunist. Cu toate acestea, el a fost unul dintre primii intelectuali care a devenit o victimă a noului regim, care l-a condamnat la ani mulţi de închisoare.
Situaţia aceasta este simultan paradoxală şi ironică. Se ştie că Ionescu, membru al generaţiei ’27, deci coleg cu Eliade, Cioran, Noica, fraţii Acterian, Vulcănescu, Comarnescu, Belu Zilber, Sebastian, Şuluţiu etc., s-a aflat, de-a lungul anilor ’30, pe poziţii de centru democrat. În anii 1930, spre deosebire de